Îl cunosc demult. Îmi fac veacul în buzunarul pantalonilor
kaki. I-a primit acum mulți ani de la prietenii lui. Îi poartă prea rar și în
mod clar nu sunt bine croiți, cel puțin în zona buzunarului din spate. M-a
aruncat acolo într-o sâmbătă. Eram în brașov și jucam barbut cu băieții din
cartier. Tocmai ce dădusem stemă stemă și iată cum mă culege zâmbind către o
fată frumoasă. Doamne ce norocos e băiatul asta, mă gândeam eu stând acolo în
palma lui. El părea mai interesat de mine decât de orice altceva în acel moment. M-a întors pe
toate părțile, mi-a suflat extremitățile de m-a apucat un gâdilici nebun, abia
mă abțineam să stau nemișcat.
Băieții de pe tarabă făceau un mișto nebun, ia zi Ghețuș
ți-ai găsit pereche? De-ți șulfă în ureche? Știe băi câți ani ai? Ești prea
tânăr pentru el. Eu îmi arătăm mușchii
printre degetele lui. Ce să-I faci? În față băieților trebuie mereu să menții o
anumită prestanța. Atitudine, îți spun.Atitudine. Deși în sinea mea îmi puneam
tot felul de întrebări.
O fi vreun scrântit dintr-acela ce ne aliniază pe toți
într-o carte și ne uită acolo cu anii? O fi vreun travestit ce își face fuste
din monezi vechi? În viața mea câte am auzit despre oamenii ăștia.. nimic nu mă
mai miră. Într-un final fata frumoasă
n-a mai suportat. I-a aruncat o privire care însemna a€“ ori
cumperi acum, ori eu plec pe jos. Și nici măcar mie nu îmi surâdea ideea ca ea
să plece pe jos. În mașină m-a ținut fața. Și ei îi plăcea de mine, dar parcă
mai puțin ca lui. Bărbatul la semafoare mă mai lua puțin la scanat. Poate îl vand. N-ai să-l vinzi, că tu prinzi drag de lucruri. Îți spun
de data asta îl vând. Cum ai vândut mașina de scris găsită în gunoaie? În
Germania nu se numesc gunoaie, sunt centre de reciclare. Și ce te
plângi? Nu vezi ce bine arată? Am recondiționat-o. Da. E frumoasă. Nu face
nimic, dar e frumoasă. Cam ca o femeie îi zice el fără să gândească. Îmi plăcea
tipul. Era sincer. Bineînțeles că a fost taxat. Nimic nu trece prin urechile
unei femei fără un filtru de calitate.
Când eram mic am fost o vreme cercel, dar n-a mers. Le
șopteam noaptea numai porcosenii și se trezeau întotdeauna în timpul nopții
transpirate și fără să știe ce le-a lovit. Dădeau mereu vina pe mine, prea mare
cercelul asta, nu pot dormi cu el, parcă e prea mare să îl și port. Așa m-au
dat la topit și m-au făcut ce sunt azi. Un derbedeu ar zice mamă mea adoptivă.
Un băiat de băiat ar zice băieții mei de pe tarabă lui Moș Grigore Brașoveanul,
dar nu sunt nici una nici altă, azi sunt ținut prizonier de niște pantaloni
kaki. Nu-I grabă. În cele 5 luni de când am ajuns în casă Barosanului mi-am
făcut planul. Am reușit să găuresc pantalonii și privesc toată lumea prin acea
găurică.
Barosanul nu-I așa rău. E chiar de treabă, dacă aș fi animal
de companie mai că mi-ar plăcea să mă mângâie din când în când. E muncitor și
respectos. Nu se prea întinde mai mult decât îi este pătură și dacă pantalonii
kaki au o mică găurică pe cine deranjează? E loc de ventilație. Nu nicidecum
nu-I băiat rău. Uneori scoate niște zgomote pe care nu le-am mai auzit nici
măcar la femeile însărcinate în portofelul cărora am rezidat și uneori se
enervează și când e nervos, ei bine atunci I se întuneca ochii și degeaba mai
încearcă indianul din celălalt capăt al lumii să negocieze, el chiar de pe WC
îi trage un mail, parese că în epocă asta a monezilor lui Eminescu, oamenii nu
și-o mai trag cum o făceau o data, pe stradă, pumn în față, stomac în pumn ci
și-o trag pe WC printr-un procedeu extraordinar de efficient a€“ Emailul. Se și potrivește pe deoparte, doar am auzit și eu
de vase email. Este inspirational aproape. Și i-o trage barosanu’ indianului și salesilor și legalului de la 2 noaptea până la 5
dimineață. Este încântat din când în când scoate și sunete de victorie.
Se aude și câte un zgomot dintr-acela mai puțin pământean cu care m-am
obișnuit. Dacă stau să mă gândesc mi-e cam greu să îl părăsesc pe Barosan. Este
barosan de barosan cum ar zice băieții mei pierduți cine știe pe ce tarabă.
Însă nu m-am topit și remontat monedă că să fiu prizonier într-o pereche de
pantaloni kaki, primiți acum 5 ani “cadou de la fete”.
Ah da, fețele astea ale lui sunt multe. Cine și-ar fi închipuit că are atâtea
prietene femei. Frumușică nu se supără.
Ea știe că nu sunt fețe rele. Frumușică-I și ea tare drăguță cu părul ei
lung și frumos, din când în când nu știu ce-I vine de-l da cu o substanță cică
lipicioasă, cel puțin așa zice barosanul. Barosanului nu prea-I place, dar ce
să te faci și cu femeile astea. Îmi zicea și mie mamă adoptivă să îmi caut o
față frumoasă, să ne topească împreună, să ne facă verighete, dar nu vreau. Nu
mă simț pregătit sufletește pentru o nouă topire, sunt prea tânăr am doar 187
de ani. Iată-mi și șansa. A venit bunica. Pune la spălat pantalonii kaki. Este șansa
mea de evadare. Ah nuuuu m-a ginit. O să
mă bage la mititica.
Ø
Ai încercat să evadezi din pantaloni Kaki?
Ø
Nu doamnă, nu, doar
am alunecat. Încerci să mă înșeli pe față?
Ø
Recunoaște sau te
fac cercel.
Ø
Ah nu.. va rog nu
cercel.
