Dulceața de caise
În fundul
cămării
Dulceața de caise din
două mii șase
Microorganismele au
făcut petrecere
În mijlocul ei
Dulceața de caise
încă este
De ce nu o arunci?
îmi strigă el de colo
O deschid încet.
Închid ochii.
Duc borcanul mult
prea greu la nas
și în stomac mă
lovește
Zgomotul pe care îl
făcea în bucătărie
Zahărul pudră pentru
cornulețe
Mirosul de prăjitură
cu vișine proaspăt scoasă din cuptor
Și mă trezesc
spunându-I “E naturală, dulceața de caise nu imbatraneste”
Ce facem mâine?
Mâine e zi de squash,
de film și seara un club ceva.
Știe de ce întreb,
dar lui nu îi place locul.
Bătrâni însoțiți de
ploști pline de amintiri vechi și dulci.
Bătrâni cu pampersi
și aleze. Bătrâni ce uită ziua, anul și președintele.
Bătrâni ce nu uită să
iubească. Bătrâni ce nu uită gustul de dulceață de caise.
