In camera in care am pasit
un elefant
seamana cu elefantul de pe bratul meu drept
speranta intr-o limba straina si complicata.
Elefantul speranta nu era nici timid si nici prea ridicol
tot dadea semne ca noi suntem prea mici pentru camera aia
tot se intindea spre fereastra
tot te gadila fara sa stie daca te gadili
elefantul avea propria viata si pe masura ce zilele treceau, lua proportii.
orientat spre mine si cu trompa intoarsa la tine, ei bine ceva il facea sa ia proportii.
Noi amandoi, eram constienti ca e,
dar preferam sa nu il vedem,
abia ne vedeam unul pe altul.
Sa scoti un elefant de proportii dintr-o camera de hotel e aproape inimaginabil, ridicol si supremul chin.
Totusi intr-una din zile revenind singura in camera aceea am observat ca de parul meu blond s-a atasat chiar el, elefantul.
Dupa ce m-am tuns, elefantul mi-a mancat incantat jumatate din par, jumatate a tinut-o pentru mai tarziu.
M-am intors intr-o zi iar in camera aceea, cautandu-te, caci era o camera a cautarii, elefantul nu mai era.
Se instalase in masina ta, hotarat sa vina cu tine. Cand l-ai vazut, m-ai chemat sa il mutam. Cum sa plec in lume asa?
L-am mutat iar in camera cautarii. Devenise agitat ca un copil de trei ani inainte de gradinita.
Il tineam din ce in ce mai aproape caci observasem ca nu mai poate sta. Il simteam cum ma simteam si pe mine si uneori pe tine.
Intr-o zi am decis sa nu te mai caut, pur si simplu sa te chem.
Nu ai raspuns chemarii mele.
Am decis sa iti scriu
Nu ai scris inapoi
iar eu si elefantul am fost tristi
dar niciodata cu adevarat deznadajduiti,
caci elefantul Speranta imi devenise consilier.
M-ai sunat, insa dupa un timp langa telefon se simtea elefantul.
simteam atat de multe din aproape nimic incat elefantul incepuse sa le infulece una cate una, simtirile acestea.
Elefantul nu mai putea fi scos nici pe fereastra, nici pe usa si era aproape o minune ca de la etajul 3 nu se scutura cu tot hotelul.
Intr-o zi stiind ca urma sa ma mut si nu vom mai fi colegi de apartament mi-ai zis in soapta- o tinem asa pana se inchide usa dupa tine.
Eu eram trista, plina de speranta si de iubire
foarte confuza.
Niciodata nu ai mangaiat elefantul, l-ai evitat cat ai putut, dar cand imi vorbeai simteam emotie, cand ma priveai, cand erai in camera aia cu mine, intr-un fel sau altul erai prezent cu adevarat.
Intr-una din zile nu am mai putut retine elefantul.
Idu si-a dat drumul sa alunece ca intr-un roller coaster pe vasul de toaleta, s-a murdarit pana in dinti si a daramat camera cautarii.
M-a trezit din somn si m-a pus pe spatele lui.
Tropaind te-a gasit repede intr-un oras strain, stand separat. Privind de la departare. Dorind sa nu iti doresti si nedorind pana la urma cu siguranta nimic de la mine, cu atat mai putin de la un elefant de dimensiuni patriarhale.
Idu a baut whisky cu tine.
Ametit si plin de viata nu a vrut la culcare.
Apoi s-a asigurat ca nici o camera a cautarii tale nu va mai fii deschisa de mine.
iar eu am adormit la 3 asteptand cu ultima bruma de speranta si cu ochii plini de lacrimi de elefant.
iar tu probabil esti trist cu un layer de furie si probabil nu intelegi de unde a aparut elefantul ala? Si de ce l-am adus si de ce n-am putut sa mai astept pana se inchidea usa, sa fie totul decent si sa incuiem camera cautarii cu elefantul ala sau ce o fi fost, cu totul, acolo inauntru?
Asa cum fac oamenii rationali si maturi.
