sâmbătă, 28 noiembrie 2015

un nai

Un puști cântă la nai. și o cioară îl privește perplexă de pe gardul de vis a vis.
Din nai ies pe rând mirosuri de paine calda si de lavanda, pene de chitară, un struț mic și alb, o acadea chupa chups și o cană de vin fiert.
Puștiul cântă cu ochii închiși. Se ridică din când în când pe vârfuri ca pentru a se apropia mai mult de ce iese din nai.
Când trece de mijlocul cântecului, naiul se poticnește pe buzele lui ca un șofer de curse în fața unei treceri de pietoni.
Mișcarea este simplă. Tot timpul o uită. Se strânge și se șuflă. Așa ar zice mama băiatului, care se preface că le știe pe toate.  Se strânge și se suflă pe dracu și dracu e plecat la coafor cu noaptea în cap.
Se liniștesc spiritele, iar dracii se aruncă peste gardul unde cioară privește perplexă.

joi, 26 noiembrie 2015

inundatie

 Ciori galbene s-au așezat pe genunchii bunicii.
 S-a lăsat primăvara în oraș, dar în casă miroase a tâmplărie de pe vremea lui Pasvante.
 Mi-e dor de o vorbă la cafea le șoptește bunica, ciorilor galbene.
 șiroaie de lemn se scurg pe ciment. Inundă bucătăria. Bunica se ridică speriată.
 Bunicul bate din oale.  Inundația a ajuns la vecinul chelios de la parter. Se aud bastoanele din țevi.
 Bunica își trage ciorile de la fereastră se împiedică săraca, genunchii nu o mai țin.
 Ciorile se cuibăresc în părul sârmos.
 Miroase a primăvară printre țevile orașului. Ciorile galbene au adormit.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

lacrima dragonului

 Un dragon mi-a aruncat o pietricică în fereastră.
 Un ochi albastru s-a desprins din cer
 S-a rostogolit peste hainele abia împachetate. 
 Mama l-a gonit “Piei de unde ai aparut” 
 și l-a strecurat în olița copilului.
 Un dragon mi-a strecurat pe sub ușă o scrisoare. 
 Un ochi din viitor se ridică din conștiința colectivă. 
 Cerul e negru. Dragonul plânge.
 Ciorile și-au pierdut aripile, acum măcăne. 
 “for Les bleus, the great dragon cries tonight” 

vineri, 13 noiembrie 2015

in pasi de salsa

Cand orasul sangereaza
Cand spatarele scaunelor taie franghia pe care doi dansatori se leagana intr-o salsa de baza,

Cand orasul se spala dupa o noapte cumplita.

Cand orasul doarme si tortele se sting.

Atunci se aude strada. Si ciorile se aud.

Si in strada, totul se sfarama si se construieste. Acolo revine tipatul de drept.

Cand orasul plange.

Tacere

 O cioară pe turla bisericii. 
 Clopotele au tăcut azi noapte.
 O lacrimă pe obrazul ei stâng. 
 Irina se zbate pe patul de spital. 
 Mi-e greu să tip. Mi-e greu să țip spre Doamne Doamne.
 Cioara se scutură pe unul dintre clopote 
 La intersecția dintre ieri și azi 
 Irina tace. 
 Obrazul stâng se umple. 
 Ciorile au acaparat turla bisericii. 

luni, 9 noiembrie 2015

o pisică

 Ea nu vorbește mult. Doar din când în când mai măcăne despre acte sociale pe care tre’ să le facem când începe ăl mic să iasă în lume.
 Ea nu face multe. Doar din când în când se aruncă pe fereastră și intră pe ușa din spate, just for fun, așa îmi spune.
 Ea e convinsă că nu există o ființă mai frumoasă. Ea e convinsă că oglinda a fost special creată pentru ea. Se aruncă în oglindă cu o viteză orbitoare. Orbitor sau orbitoare. Este neclar pentru prietena mea Mimi, singura pisică din casa părăsită. Din cand in cand oglinda mi-ar arată o cioară, eu văd o pisică.
 

Cioara de 3 si 11

Se întâmplă doar noaptea, pe la 3 și 11. Se așează pe gâtul chiuvetei și stă. Se holbează fără rușine la mine.
Este atât de mare încât amintirea ei mică, mă face să râd. Cum se schimbă lumea, chiar și pentru ea, care trăiește atâta.
Conturul chiuvetei o cuprinde din mers. Ar vrea să scape, dar nu poate. Apa. Un jet aproape o îneacă. Sunt curioasă cum lumea se schimbă cu ea.
Apa și control de utilități și contoarul neatins.
O cioară de după robinet, mă privește stins.  
 

Prima Cioară

 Pe stâlpii din București sunt ciori pătate. Ciori albe cu gri.
 Pe casele vechi, pe țigla pusă de țiganii de altă dată, alunecă puii de ciori.
 Sunt puiuți neștiutori, sunt puiuți negrii și calmi.
 What is all about? The teacher asked.
 They said nothing. Nobody knows what. Or why.
 Ciorile, se știe, sunt mari filozoafe și vorbitoare de engleză.
 Din când în când mai ales prin mai se liniștesc, nu mai strigă și se pun pe făcut pui.
 Pe stâlpii mici din bucurești își lasă ghearele ciorile nouveaux. Pe acestea Bozzy, cățelul absolut și simplu cetățean le aleargă cel mai des. Sunt ciorile din cartier. Sunt prietenele lui. El le aleargă, ele se întorc. E atât de simplu. La nesfârșit. Sau până fac și ele pui.