prieteni imaginari

Am zărit dis de dimineață deasupra aluniței de pe umărul tău

O umbră strâmbă. Cu o pată cu tente verzui.

Am prins-o între degete și a dispărut.

S-a oglindit la prânz sub scaunul tau. Era un curcubeu.

Am călcat-o repede să n-o pierd. Ai râs de mine ca de un copil. Am râs si eu, dar m-am uitat dacă ceva mi s-a imprimat pe papuc.

Îți zâmbeam de pe trotuar așteptându-te să parchezi.  

Pe scaunul din dreapta ta era o umbră. Albastră.

I-am făcut cu mâna. Mi-a făcut înapoi.

Ai râs de mine și de prietenii mei imaginari.

Am zâmbit liniștită. E a mea.

curent între azi și când

când ultimul nasture din basmaua bunicii a picat peste noi

când s-a sfaramat codrul si si-a intins soselele peste peretii moi

când și poetul și preotul au uitat de nimicul din care ne-a format

între când și acum, fără curent noi de noi înșine ne-am distanțat.

Acum când se strâng în coșuri de sârmă recolte trecute demult

Acum când ne supranumim ecologiști și health conscious activiști

mereu triști.  

Acum când lumina dimineții a ajuns să ne deranjeze

Acum nici vara nu ne mai place: e prea cald

Acum când ne-am transformat cu toții în oamenii de mijloc

Ce se întâmplă când se schimbă curentul?

ne-om deștepta la timp? ne-om arunca în nimic?

ne-om trezi poeții și preoții din beție?

ne-om gâdila mai puțin orgoliile de mamuți contemporani

și ne-om aștepta la mai multe de la cei ce am fost între azi

și când?