ciocolata

Cladesc cu maini de fildes cate un castel de ciocolata. Seara pe la 12.00, copila  pofticioasa il gaseste. E frumos castelul. Se uita pe peretii din jur, care spun povesti. Se hraneste cu povesti si adoarme. Copila viseaza un castel de ciocolata. Doar e normal, copilele la dieta viseaza numai ciocolata.

buric

Flori iti izvorasc din buric,

Ca niste felii de lamaie, peste un peste proaspat scos din cuptor,

mi-asterni pe prag florile mostenite de la mama ta, florile pe care ea ti le presarea in cantecul de noapte buna

mi-e teama sa nu le frang. Mi-e teama ca am uitat cum sa am grija de flori ce izvorasc din buric.

mi-e teama ca micile nimicuri adunate in timp, micile esecuri, micile buruieni mi-au astupat buricul.

Caci din buricul meu, cu greu mai rasare cate o floare, doar cand e luna pe jumatate plina, canta cucul si ea, cea de care mi-e atat de dor vorbeste la telefon germana.

Buruieni mari s-au strans in buricul meu, de-a lungul timpului.

Buruieni dintr-un oras mic englez, de provincie, buruieni din nordul tarii, buruieni din sudul bucurestiului si mai nou, buruieni dintr-o camera de hotel, fumand alt tip de buruieni. 

Si cand iti iau florile intre degete, buruienile mele infloresc. 

pietricele

Ai carat cu galeata pietrele de la rau

Le-ai varsat in fata casei si pe fiecare ai scris cate un nimic

mi-ai pus fiecare nimic in buzunar si m-am plimbat cu ele prin oras, in picioarele goale, prin oras, razand.

Eram nebuna nimicurilor goale. Eram nebuna orasului subtire. Eram nebuna celor ce stiau sa vada, dincolo de unghiile mele roz si stomacul balonat.

M-am innecat intr-o vara in rau. Pietrele au fost prea grele, dintr-o data. M-au tras la fund, ca pe o rata ce se ascunde de vanator. Mai bine moare inecata, decat omorata de pusca, sau de caini.

Fiecare piatra ascundea o promisiune. Fiecare piatra era cate un nimic, la temelia acelui ceva ce zbiera in sufletul meu. Mi-am ascuns si eu in fiecare din pietrele tale, cate un pic din suflet. Mi-am ascuns sufletul albastru, cel care se inverzeste de la soare. Acela care iese pe urechi, se aseaza pe umerii trecatorilor si le da o stare de frumusete. Fiecare piatra s-a regasit cu raul. Fiecare piatra si-a urmat cursul.

Pe una singura am notat initialele noastre. Ca o marturie a ce a fost. Ca o marturie a ceva ce o sa fie mereu, pe fundul unui rau, a ceva ce mereu a fost un nimic, care da o stare de frumusete.