connection

Unexplained and unexpected my soul is linked to yours, a monologue that 

senses a closeness I need to surrender to and to keep away from.  

Recognize the lights, the gentleness, the fire and the tough edges, the power, the guidance, the softness, and sometimes the tremble of your soul. 

As something I have always known. And I am vulnerable. 

Vulnerable enough to give space to my soul to burn if it needs burning, to ignite, to light my world with fire for no finality than the one inside my soul.

And pray to a God I loose every day - show me the path to accept and to walk the best walk I know- the one of knowledge and love and faith.

turcoaz

Turcoaz feelings 

wrapped in a cosy aztecs blanket 

feelings of letting go of what clowds my judgement

feelings of freedom and of acceptance.

The black ink that touched the ground and it made my turcoaz feelings drown in the moving sands of an uncertain future. 

Turcoaz soul sometimes hurt. 

poarta dintre lumi

Deschid Portile si alerg pana la fantana. Ma arunc in ea si mai ca ma lovesc de tot ceea ce am zis, ceea ce am deschis si sfarsit totodata. Ma rup de la mijloc. Soldurile imi plutesc deasupra celor 2 centimetrii de apa vie, iar umerii si capul s-au blocat sub apa, intr-un mucegai staruitor a tot ceea ce ar fi fost daca. Soldurile se unduiesc. Urechile mi se cutremura. Ma ridic cu greu. Imi lipesc soldurile de corp si ma catar de-a lungul fantanii. La poarta ma asteapta o alta lume. Lumea cuiva drag. Dau sa intru, dar de picior mi se impiedica propria-mi lume. No entry for another world. Un semn clar, ignorat, dar agatat pe poarta. Cineva imi arata piciorul drept. Zambesc si imi mangai lumea, ca pe un terrier un pic suparat de o pisica neagra zarita de cealalta parte a portii. 

a voice from a different world

Your voice when upset hurts my ears for it is a voice of the thousand nights of silence. It is the voice that keeps its dissapointment in line, but still manages to awaken a little self doubt. Your voice that has no rulling, but still makes me weaker at heart, never in spirit. 

Rogvaiv

Linia infinitului e plina de nuante. Linia vietii e plina de alb si gri si mult albastru. Linia pe care mi-am dorit-o mereu, cea mai imperfecta linie din lume pe care spiridusii se arunca si se dau pe derdelusul ei, intr-o siguranta incerta a celor ce se joaca mereu. Caci joaca te pazeste de certitudini, de perfectiune, de rational si de comitment. Joaca este doar joaca. O joaca a culorilor sincere, fara nuante, dupa o zi ploioasa. 

swirl de iaurt la capatul unor lumi diferite

Confirmarea unor lumi diferite. Opuse aproape. La limita unui strat de zapada care se ridica intr-un swirl de iaurt si se transforma intr-o inovatie usoara, ca o patinatoare ce sufera mereu de o foame groaznica. Limitele se rostogolesc peste pamantul rece. Lumile se deschid doar in noptile de luna plina cand lupoaicele se aduna si se inchina unui Zeu care urla la soare in lumina unei luni trecatoare. 

Lumi diferite

Liniste in lumea de dincolo. Se cutremura pamantul sub picioare neobosite. Se arunca perspective opuse si se ciocnesc fara echivoc. Lumi paralele ce se ciocnesc precum bilutele de tapioca intr-un ceai prea amar la prima ora a diminetii. Se cutremura lumile. Nu se misca parerile din loc. 

6 stars

a star is a beginning of a beautiful friendship

second star is the one that makes the effort. 

third star is lost in between the clouds 

forth star is denying it all

5th star is confessing it all one way or another 

6th star is the one that stands still and makes my heart sit in one corner of the universe and kindly fill the blanks of emotions unspoken for.

7 th is near the big bang

Ghost of my past life

First 7 days and first 17 days of the year. The echo of my childhood. The limerescence of my mid life crisis in an awaken proposition of antilimerescence. 

I have seen the ghost of my past life and she told me only one thing - you do and feel only what you were meant to do and feel here. 

no ground

Gelosy that has no ground, no keeper and no reason to be. 

shelf

listed in a shelf of isolated thoughts 

that I close in a basket I managed to throw away in the dark of last year's commitment. 

listed in a shelf of unhealed beginings 

a closed shelf of choked emotions, that I finally start to override. 

finally snow

In the snow, where my boys play, 

right close to the land I hold dear

in the snow I undress my feelings of lost, of unclarity, of lack of judgement. 

In the snow I let them, right beneath the snow man, whom my little ones named Salami. It is their laughter, their voices, their hands their smiles and their cry that give me power and guidance. 

In the snow I let my stubborness be. 

intuition

It is my intuition, a feeling I have no understanding for, in day to day life, a feeling that has no reason, no afterlife, no face and no undergoing way to be. 

It is my intuition that drives me. My intuition without exterior motives, without anything else then a feeling.  My intuition I reject and my intuition that every single day has a way to transcend my rationale, my decisions, my no go.  I really don't like my intuition nowadays.  

It really makes me take noncontainable decisions. Non argumentable decisions. It is my intuition versus what I have build for so long. Maybe it is not my intuition. Maybe it is temporarily. Although temporarily it is not. 

lavanda

Flacoane de cuvinte sfaramitate. Se cutremura farmacia in care se prepara gandurile libertatii serene. Lipsa. Iar. Necuvant. Iar. De aceasta data fara a ramane eul meu in tranzitie. Incheie si pune sigiliul timpului. Incheie si intoarce-te spre ce e cel mai important. Lasa-ti cuvintele femeie in rasnita. Inchide-ti zambetul si fa-ti un semn creol pe frunte. Leaga-ti mijlocul de un camp de lavanda si canta. 

7 cai

Alinierea primelor 7 zile din an. Un Cal si o Regina alergati de un nebun trecator si nestatornic. Felii de viata pe o tabla de sah. Margine a firii, predispusa la prapastii nesfarsite de intrebari si de dealuri strepezite de vantul gandurilor neterminate. E sacrificata tura. Striga regele neputincios. Revine calul in cercul de aur. Se intoarce tabla ca dovada a curajului. Si calul ei devine al tau. Si calul meu si-a vazut de drum. Nebunul e prea tanar ca sa stie ce i se intampla, iar tura e deja sacrificata.  Se joaca Regina si calul, calul tau, sau calul ei? 

Un rege sfarsit intre doi cai invinetiti de vant. 

Cordon Olimpian

La poalele noptii, inainte ca luna sa se infasoare intr-o patura pufoasa de nori corelati la realitatea umana, 

La poalele noptii ma rog la zei trecatori, la faramele icoanelor lasate de bunicii mei, la cositor si la soarele apus de mult. 

Ma rog la tot ce ar putea fi in afara mea, pentru ca 

Inauntru privirea imi ia foc, fiinta mi se cutremura, 

Inauntru gasesc forta, aroganta si disonanta pentru orice divinitate concatenata la univers. 

Inauntru m-as pierde inainte sa incep sa inot. 

Inauntru ma duc doar martea, in ora de terapie, la care mai mereu intarzi. 

Inauntru n-am vrut sa ma lepad de nimic, dar nici sa construiesc nimic, 

Inauntru se ascunde un cordon olimpian, creionat sub forma unui stomac mai lung si mai pornit sa arate lumii cum arata stomacele lungi, care ascund cordoane aurii ale zeilor dinauntru. 

Lupii si luna plina

lupi la poarta sufletului meu,

lupi transformati in varcolaci luandu-mi poarta de fier in asalt si apoi fugind schelalaind. Lupi asaltati de emotii prea multe, profunde emotii ale infinitului. Jderi speriati, ascunsi printre crengi, vazand lupii alergand si zbierand la luna, pastrand ceva din aroma sufletului meu floral cu note de lemn si portocale, de multe ori cu gust de ciocolata cu lapte. 

pitici la granita de sus

Intre minte si corp, 

Pe linia ce separa cerul de pamant, 

danseaza pitici imbracati in albastru royal 

cu palarii inalte ce din cand in cand imi gadila 

barbia. Singura care are un strop de credinta infinita.

Danseaza piticii o hora de gorj, o hora scuturata, infundata si neschimbata de ani, 

recicleaza in centrul ei, lacrimi din tinerete, nestemate figurine ale eului de atunci apar pe margine. 

Nu se cutremura, nici nu zambesc. Sunt cum eram demult. Si se sting si se alinta, cum e normal, pe varful palariei la intalnirea cu barbia. Rar piticii imi zbuciuma scurt corpul. O tuse violenta ma surprinde din piept. Au pus de o sarba, ca sa imi trezeasca pieptul si gatul si stomacul. 

Se rupe cercul piticilor straini. Vine momentul sa ii recunosc, sa ii potolesc, sau sa ii eliberez, sa duca credinta barbiei si in restul corpului, nescuturat cu adevarat, de ani.