Deschid Portile si alerg pana la fantana. Ma arunc in ea si mai ca ma lovesc de tot ceea ce am zis, ceea ce am deschis si sfarsit totodata. Ma rup de la mijloc. Soldurile imi plutesc deasupra celor 2 centimetrii de apa vie, iar umerii si capul s-au blocat sub apa, intr-un mucegai staruitor a tot ceea ce ar fi fost daca. Soldurile se unduiesc. Urechile mi se cutremura. Ma ridic cu greu. Imi lipesc soldurile de corp si ma catar de-a lungul fantanii. La poarta ma asteapta o alta lume. Lumea cuiva drag. Dau sa intru, dar de picior mi se impiedica propria-mi lume. No entry for another world. Un semn clar, ignorat, dar agatat pe poarta. Cineva imi arata piciorul drept. Zambesc si imi mangai lumea, ca pe un terrier un pic suparat de o pisica neagra zarita de cealalta parte a portii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu