Dumnezeii lui Tanti Maria

 Astăzi am întâlnit-o iar pe tanti Maria. Am fost cu mama la patiserie și era acolo, vindea cozonac. Mi-a fost teamă că o să mă certe când am furat un colț de pâine. Nu m-a certat, dar mi-a zis să iau toată pâinea. N-am prea înțeles de ce, că doar mai avea o groază de miez și un colț întreg pentru ea sau restul lumii. Mama e tristă că a murit bunica. Eu n-am mai văzut-o. Nu m-a lăsat mama să îi văd fața, a zis că trebuie să o țin minte cu ochii frumoși. Bunica avea ochi albaștri, părul negru și fața albă. Când jucam cip- cirip i se întindea pielea de pe mână cu două degete. Cel mai mult îmi plăcea să mă joc cu ea cip cirip și să o dau cu parfum. Avea un parfum ce mirosea în același timp a scorțișoară și a lămâie. Apoi ne uitam amândouă la desene, dormeam amândouă și ne rugăm împreună la Doamne Doamne.

Acum nu mă mai pune nimeni să mă rog în fiecare seară, dar eu mă rog. Mă rog în gând și când mă duc la școală. Trebuie să știe Doamne Doamne că mă gândesc la el mereu, altfel se supără. "Karina, vrei să se deschidă pământul să ne înghită pe toți? Vrei să ne plesnească cu un trăznet? Trebuie să te închini Karina și trebuie să te rogi. Roagă-te pentru toți și mai ales să pentru iertare." Mă rugăm să mă ierte. Să mă ierte pentru că l-am trosnit pe Remus în pauză peste ceafă când m-a tras de fustiță, să mă ierte pentru că am spus-o o minciunică că să nu mă oblige mamă să mănânc spanac, să mă ierte pentru că n-am putut să plâng când a murit Bunica. Pentru asta nu cred că o să mă ierte.

Tanti Maria i-a zis lui mama azi să dea de pomană 3 zile pâine și 3 zile țuica. Știam că tanti Maria are o relație specială cu Doamne Doamne, pentru că mama îi spunea mereu lui Bunica despre toți dumnezeii Mariei. Putea să vorbească cu mai mulți, eu îl știam numai pe unul. M-am hotărât să îmi iau inima în dinți și să  o întreb. De obicei mami mă aduce la patiserie, apoi iese în spate să fumeze și nu o mai vedem până la 4, când trebuie să plecăm acasă. Trebuie să facă bani să îmi cumpere gumă și Kinder.

 Eu stau mereu cu tanti Maria, ca trebuie să fiu fată cuminte și să ajut la vânzare. I-am zis într-o doară lui tanti că am visat-o pe bunica cum mă ceartă pentru că nu plânsesem la înmormântare. De fapt nu o visasem, dar vroiam să știu ce părere au Dumnezeii ei despre mine, că am fost rea. Tanti Maria m-a trimis să aprind o lumânare la biserică.

Zis și făcut.  După multe rugăminți, mami a fost de acord să mă ducă la Biserică să aprind o lumânare. Pentru că sunt fată mare, am cumpărat singură lumânări, m-am ridicat pe vârfuri să văd ce bani îmi da, bunica mă învățase că întotdeauna trebuie să numeri bani, indiferent ce cumperi. M-am închinat și am început să număr bănuții. Erau 4 lei rest. Luasem lumânări de 6 lei. I-am mulțumit măicuței și m-am închinat iar. M-am închinat iar. Mamă nu a vrut să între în biserică. A rămas în curte și și-a aprins o țigară. Eu am intrat. Mă închinăm încontinuu. Mi se părea că așa o să mă observe Doamne Doamne, după câte cruci îmi fac. M-am așezat în genunchi tremurând. Nu îmi era frig. I-am povestit lui Doamne Doamne despre bunica mea, Tina, despre cât de bună era și i-am zis că sper că e în Rai cu el. Apoi m-am gândit că poate nu și i-am zis că dacă n-a primit-o în rai greșește, că nimeni nu spune povești cu baba cloanța și prințesa din pădure mai frumos că ea. Apoi m-am gândit că bunica ar zice că El știe cel mai bine, că ce decide El e corect și că mă poate lovi trăsnetul chiar acolo în Biserică. Am zis de 10 ori tatăl nostru în semn de "îmi pare rău" și mi-am luat la revedere de la Doamne Doamne. Cât de ciudat era să îl vizitez, fără să fie și Bunica acolo.

Mă innecam de la tămâie dacă stăteam prea mult și  de aceea imi placea sa stua in curtea bisericii sa observ babutele, erau singure și vorba lui bunica foarte amărâte. Îmi doream să le iubesc, pentru că Doamne Doamne le iubea. El ne iubește pe toți. Babutele acelea mă întristau. Nu le voiam pe lângă mine. Vorbeau mereu de fii care nu erau acolo și de nepoți îndepărtați. Mi-era milă de ele. Nu știu nici acum ce crede Doamne Doamne despre milă. O să o întreb într-o zi pe tanti Maria, că ea le știe pe toate.  

  

 Ieșind din biserică, în fugă până la mama, care era la a doua țigară, am rugat-o să îmi dea lumânările. Mi-a dat doar 3, să mai avem și pentru data viitoare. Am intrat mai întâi la vii, că așa îmi spusese maica de la lumânări că se face. Se cinstesc vii și apoi morții. Am aprins o lumânare pentru vii, deși eu vroiam numai la morți. M-am dus apoi la morți. Am închis ușița după mine. Era doamna de la lumânări inauntru,era neagră și plină de bube pe față. Mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus, fetițo te-ai întâlnit cu dracu acolo? S-a uitat spre una din cele două lumanari pe care le aveam în mână. Doamna de la lumânări era ciudată. Mi-a mai zis să mă spăl cu busuioc și să beau vin sfințit în fiecare dimineață. M-am uitat la lumânare și nu știam la ce să mă gândesc. M-am gândit la Doamne Doamne. M-am gândit apoi la desenele la care ne uitam, m-am gândit la mama apoi mi-a părut rău că m-am gândit la mama, nu știam regulile morților, dacă m-am gândit la mama și ea încă trăia, ce însemna? Însemna că o să moară și ea? "Doamne Ajută-mă să nu moară" asta îmi repetăm în minte, apoi scuipam în sân cum o vazusem pe bunica și tremuram din toate încheieturile. Doamna cu lumânările se uita fix la mine. Când am pus lumânarea în locul special pentru lumânări, am simțit un miros de lămâie și scorțișoară. Doamne Doamne n-avea cum să mă ierte pentru toate, erau prea multe. Doamne Doamne nu uită. Am luat-o pe mama de mana si am pornit spre casa. Am fost si a doua si a treia zi. Si tot asa. De la un timp ii zaresc pe langa altar pe Dumnezeii lui tanti Maria. Le zambesc si fug la scoala.

"Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu?, zice Domnul. Au nu umplu Eu cerul şi pământul?, zice Domnul.” (Ieremia 23, 23-24)