În partea dreaptă a patului mă ghidez după vechiul Testament.
Inscriptionez pe piciorul drept un semn al infinitului și mă închin din când în
când la el. Mi se ridică piciorul și strivește gândacul ce mi-a invadat somnul
azi noapte. Între timp mi se strecoară pe sub perne farisei din lumi prezente
în minți fără perdea, fără acoperiș și fără (ne)nebuni. Mă întorc de pe-o parte
pe alta, legiferând salteaua împărțită în două. Zona din dreapta se supune
legii vechi și adorm mereu obosită când dorm pe dreapta.
În stânga mă ghidez singură. Fără conținut contextualizat și fără semnalistică sau overbranding. Sunt prezența perfectă și singura formă potrivită pentru partea din stânga a patului meu. Se adună sub mine un pat puternic și semigol. Îmi închid cămașa până la ultimul nasture și mă scufund. Partea stângă a patului nu are așteptări. Partea stângă a patului nu cunoaște nimic altceva în afara mea. Când adorm pe partea stângă mă trezesc intotdeuna cu jumătate de oră mai târziu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu