Galben si marea… si lumina soarelui pe la 5 dup-amiaza.
Pe toate le aseman putin cu tine
Ia si iasomia si mirosul lavandei cand intru intr-o camera
vor ramane mereu cu mine.
Zambetul tau ghisus de copil nazdravan, mereu pus pe
chicoteli, dar niciodata rautati
m-a facut sa ma simt mai bine putin, luni la prima ora
dimineata, intr-un birou convenient de reincalzit de un aer conditionat ce pare
sa aiba un plan diabolic, mai putin indreptat spre baieti, doar spre noi 3.
O sa imi lipseasca pauzele noastre de cafea in peste 3. O sa imi
lipseasca predicile despre cum trebuie sa… orice. Si discutiile despre radiatii la care Marius se intreaba si cand urmeaza partea interesanta?
O sa imi lipsesti tu. Draga mea. O sa imi lipsesti tare, dar
asta nu e de despartire, asta e sa iti spun cat ma bucur ca te-am cunoscut, cat
de norocoasa ma simt si ca tu esti un om care adduce bine pe unde merge. E un
bine uman, cu defecte, cu iesiri, dar un bine atat de bun, atat de natural,
atat de plin de viata si de caldura, incat contrasteaza cu tot ce e in jur. Si
straluceste. Cum iti straluceste uneori parul galben dimineata.
You put a mark. Here in this office. You did. And people
notice and care. We, your team, care.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu