Pe prag

 Serafimii s-au oprit în mijlocul deșertului. 
 
 S-au oprit să își spele dinții cu vin de Chile. 
 
 Serafimii îl conduc spre ușă. 
 
 În chiuvetă ard banii de buzunar. 
 
 Sunt monedele zilei de ieri cu care cumpărau rom, de la magazinul din colț. De la tanti Tanța.
 
 Romul ajungea la nea Mitică. Mitică, cel rău îi spuneau ei. Copiii din cartier. 
 
 Serafimii îi deschid ușa. El tușește înfundat.O strigă. Ea nu îl aude.
 
 În chiuvetă sunt vopselurile ei. În care își înfunda pensula. 
   
 Serafimii sunt răi de gură. Se spurcesc între ei. Se strigă pe numele mijlociu, pocit.
 "Nicule" Hai să ne jucăm Catan. Înainte să coborâm acolo, în mijlocul deșertului. 
   
Între ieri și azi, l-au trecut de ușă. El s-a oprit pe prag. S-a ridicat pe vârfuri. Și-a îndesat vârful pantofului în cerneală și și-a lăsat urma pe prag. Aici or să mă caute. Aici or să mă găsească. 
 
 Nepoții mei. 
 
 În chiuvetă sunt lacrimi adunate în vase mici, organizate cu grijă, după mărime și culoare.  Si vopselurile ei. Tot acolo.
 
 Serafimii abia așteaptă meciul de diseară. Se strâng toți la Nicu acasă.