În verdele părului tău m-am întins că într-o floare deschisa
Mi-am lăsat picioarele să te cuprindă încet
Să te simtă și să te gâdile
Să le simți și să le arunci intre noi doi
O statuie a unei femei frumoase, îmbătrânite și pământii
Se ridică într-un pod de la pământ
Pe sub care trec toate temerile lumii
Toate ascunzișurile firii
Toate mișcările sedimentare ale părului verde închis
Mi-ai cuprins talia prea groasa și prea ternă
mi-ai cuprins picioarele într-o îmbrățișare de movie-night pe canapea
de baieram de 18 ani și ceva
și mi-ai pictat șoaptele în puncte de grăsime peste tot ce a fost și ce putea să fie,
peste picioare străine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu