marți, 8 septembrie 2020

Picioare verzi

În verdele părului tău m-am întins că într-o floare deschisa
Mi-am lăsat picioarele să te cuprindă încet
Să te simtă și să te gâdile
Să le simți și să le arunci intre noi doi


O statuie a unei femei frumoase, îmbătrânite și pământii Se ridică într-un pod de la pământ Pe sub care trec toate temerile lumii Toate ascunzișurile firii
Toate mișcările sedimentare ale părului verde închis
Mi-ai cuprins talia prea groasa și prea ternă mi-ai cuprins picioarele într-o îmbrățișare de movie-night pe canapea de baieram de 18 ani și ceva și mi-ai pictat șoaptele în puncte de grăsime peste tot ce a fost și ce putea să fie, peste picioare străine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu