joc de oglinzi

 căutam oglinda aceea.
 o găseam doar în casa ta. pe ușa ta.
 căutam să mă facă mai frumoasă, mai slabă, mai dulce

 într-o duminică, pe la șase seara am găsit oglinda la ghenă.
 O aruncaseși tu, fără nici un preaviz.

 Am  încărcat cu prune un cos  și am venit spre tine. Ți le-am lăsat la fereastră și ți-am prezis
 n-ai să mă mai vezi frumoasă.


 Într-o dimineață de duminică. 12.
 Oglinzile din casa mea s-au spart. Toate și-au amintit de oglinda aceea.
 În care regăseam un eu pierdut în haine de puștoaică de 16 ani, cu țepi și păr roșu.
 "eu nu mă tund aici" așa mi-a zis el. Freza mea pe vremea aia spărgea singură oglinzile babutelor din cartier, pe a ta nu. Niciodată pe a ta.

 geamuri mici, urme ale oglinzilor de altă dată îmi zgârie talpa stânga, prin papucul de plajă.
 Marea se termină pe oglinzi noi. Așa e marea, mai asexuata.

 Teleferic de umbre atârnate în oglinzi de lemn. Asta ne cere directorul la brieful de luni, iar tot ce pot face eu este să visez la oglinda din tomberon, care vedea o parte din mine, de atunci. Cea mai bună parte, poate.

 caut încă oglinda aceea, de fiecare dată când intru în casa ta.

mâinile bunicii

mâinile bunicii mi l-au învățat pe "a"
mâinile bunicii deveneau aripi de pasăre și rezonau a cip cirip
când eram supărată că nu o văd pe mami toată ziua
 
 Se întâmpla din când în când să se supere bunicu'. Des.
 Și striga și bombănea despre nu știu ce nongraitor din fermă.
 Bunica nu își ridica privirea de la mileu.
 El se aprindea din ce în ce mai mult.
 Bunica continuă să brodeze.
 Apoi el se oprea. O pauză bine-meritată. O privea și îi zicea "N-ai de gând să zici chiar nimic? Mă  lași să bombăn aici fără motiv?"
 Ea continua să brodeze.
 Eu continuam să scriu a-ul mult dorit.
 El se uita la ea cerând un răspuns din priviri.
 Ea își ridica zâmbetul spre el și îl întreba dacă nu îi e foame.
 
Despre nongraitoare nu se mai auzi nimic până ce mâinile bunici le atinseră pe ale bunului. Dumnezeu să îi ierte pe amândoi. Bunica îi șopti. "Nicule, eu nu mă pricep prea bine, dar poate ar fi mai bine să..."
 
Azi noapte într-un vis mi-au apărut doar mâinile bunicii pe un fundal negru. Fundalul- licență profesională, trebuie să găsesc mereu un context. Ele se lipsesc de tot ce e viata, zilele astea.
 

Paianjen cu colți

 Lurdes, așa o să o cheme. Lurdes Adriana Camelia.
 Lurdes? Ce nume e ăsta? Lurdes?
 O să radă copii de ea la școală. O s-o strige Lurdi nebuna.
 Și așa o să îi creezi premizele nebuniei
 Bine atunci poate să o cheme Maia. Și atât.
 
 Maia se legăna pe o pânză de păianjen și fiindcă ea nu se rupea a mai chemat un elefant.
 Maia mi-a șoptit aseară despre paiajenul pe care îl ascunde în pantoful ei stâng de școală.
 D-aia șchiopătă îmi zice, D-aia șchiopătă, că să nu calce păianjenul.
 
 I-am luat pantoful în mână și l-am trecut sub jet de apă, în chiuveta din baie.
 Maia a strigăt, un strigăt plânset. Apoi s-a uitat la pantof și mi-a zis. E încă acolo. E un păianjen magic.
 
 De atunci Maia nu a mai șchiopătat, dar își lasă păianjenul aruncat peste tot.
 Asta vară când am pedepsit-o să nu se mai uite la desene după ora 9.00, m-a pișcat.
 Mi-am pus sare, dar degeaba. Colții lui s-au răsculat în palma mea mulți ani dup-aia.

Contoarul Social

 Contorizam întregul nostru dans social (cu cine am ieșit, de câte ori, cum se cuvine)
 Contorizam zilele de mers la sală
 Și uneori contorizam bătăile inimii când tocmai am făcut dragoste
 Contorizam lumina și apa și iarna mai contorizam și gazul
 Contorizam plăcerile carnale și cărțile citite de la lună la lună
 
 Ne asumăm contorizările și pierdera numărului magic. Ne asumăm predicțiile eșuate și repoziționarea socială. Ne asumăm contorizările îngropate în cele din urmă în jurnale studențești.
 
 Iar pe noi ne contorizează El din lipsă de altă activitate - 1,2,3,  ca să poată să adoarmă liniștit, dimineața.

41

 Într-o mașină break de o culoare închisă, ai să mă întrebi marca, dar n-am să știu să îți spun. Ai să mă întrebi, bine iubita mea, dar ce făceai tu în miez de noapte, într-o mașină break de culoare închisă?
 Și am să îți spun povestea aceea de demult, când am plecat cu fetele la mare.
 Și ai să râzi. Pentru că mașina era a mea, și o chema Gigi. Și am lăsat-o la o prelungire de Tramvai. Cu daună totală. Și ai să râzi când am să îți cer împrumut mașina. Și apoi ai să mi-o dai. Numai nu la 41. Mergeam în tinerețe cu el, nu vreau să i-o las lui amintire. Prea multe babe.
 

Coropișnița

 Coropișnița i-a prins mâna mamei,
 O ține în groapa de ulei de măsline încins
 Pe o masă dintr- o sală străină, stă ea. Sala pare a fi o  capelă sau o biserică, dar mi-e totuna. Putea fi orice sală, orice cameră îmbâcsită, orice încăpere plină de formol. Oricum nu simt nimic. Ce face mama?
 E pe masă.
 Așa mi-a zis tata, aseară, după ce mi-a sărutat fruntea de noapte bună.  

ce fac soriceii cand e luna plina

Se linistise.
Cotrobaiau soriceii doar prin partea inferioara a abdomenului prea putin plat.
Se linistise.
Conturase pe nisip o linie a orizontului, unde avea sa ajunga intr-o zi.
Se linistise. Ea. Deodata.
Au intrat repede si au cuprins-o cu totul.
Nori si lumini atipice. Vapoare de prin vecini probabil.
Se linistise, desi peste zi vuise. Vuise in urechile lor.
Zambeau. Ei doi. Si ea se linistise. Era calda si lina. Era doar a lor pentru o noapte
Cotrobaiau soriceii dupa paharul de vin, de dupa luna plina.