finally snow

In the snow, where my boys play, 

right close to the land I hold dear

in the snow I undress my feelings of lost, of unclarity, of lack of judgement. 

In the snow I let them, right beneath the snow man, whom my little ones named Salami. It is their laughter, their voices, their hands their smiles and their cry that give me power and guidance. 

In the snow I let my stubborness be. 

intuition

It is my intuition, a feeling I have no understanding for, in day to day life, a feeling that has no reason, no afterlife, no face and no undergoing way to be. 

It is my intuition that drives me. My intuition without exterior motives, without anything else then a feeling.  My intuition I reject and my intuition that every single day has a way to transcend my rationale, my decisions, my no go.  I really don't like my intuition nowadays.  

It really makes me take noncontainable decisions. Non argumentable decisions. It is my intuition versus what I have build for so long. Maybe it is not my intuition. Maybe it is temporarily. Although temporarily it is not. 

lavanda

Flacoane de cuvinte sfaramitate. Se cutremura farmacia in care se prepara gandurile libertatii serene. Lipsa. Iar. Necuvant. Iar. De aceasta data fara a ramane eul meu in tranzitie. 

Incheie si pune sigiliul timpului. Incheie si intoarce-te spre ce e cel mai important. 

Lasa-ti cuvintele femeie, in rasnita. 

Inchide-ti zambetul si fa-ti un semn creol pe frunte. 

Leaga-ti mijlocul de un camp de lavanda si canta. 

7 cai

Alinierea primelor 7 zile din an. 

Un Cal si o Regina alergati de un nebun trecator si nestatornic. 

Felii de viata pe o tabla de sah. 

Margine a firii, predispusa la prapastii nesfarsite de intrebari si de dealuri strepezite de vantul gandurilor neterminate. E sacrificata tura. 

Striga regele neputincios. Revine calul in cercul de aur. Se intoarce tabla ca dovada a curajului. Si calul ei devine al tau. Si calul meu si-a vazut de drum. 

Nebunul e prea tanar ca sa stie ce i se intampla, iar tura e deja sacrificata.  

Se joaca Regina si calul, calul tau, sau calul ei? 

Un rege sfarsit intre doi cai invinetiti de vant. 

Cordon Olimpian

La poalele noptii, inainte ca luna sa se infasoare intr-o patura pufoasa de nori trecatori

La poalele noptii ma rog la zei trecatori, la faramele icoanelor lasate de bunicii mei, la cositor si la soarele apus de mult. 

Ma rog la tot ce ar putea fi in afara mea, pentru ca 

Inauntru privirea imi ia foc, fiinta mi se cutremura, 

Inauntru gasesc forta, aroganta si disonanta pentru orice divinitate concatenata la univers. 

Inauntru m-as pierde inainte sa incep sa inot. 

Inauntru ma duc doar martea, in ora de terapie, la care mai mereu intarzi. 

Inauntru n-am vrut sa ma lepad de nimic, dar nici sa construiesc nimic, 

Inauntru se ascunde un cordon olimpian, creionat sub forma unui stomac mai lung si mai pornit sa arate lumii cum arata stomacele lungi, care ascund cordoane aurii ale zeilor dinauntru. 

Lupii si luna plina

lupi la poarta sufletului meu,

lupi transformati in varcolaci luandu-mi poarta de fier in asalt si apoi fugind schelalaind. Lupi asaltati de emotii prea multe, profunde emotii ale infinitului. Jderi speriati, ascunsi printre crengi, vazand lupii alergand si zbierand la luna, pastrand ceva din aroma sufletului meu floral cu note de lemn si portocale, de multe ori cu gust de ciocolata cu lapte. 

pitici la granita de sus

Intre minte si corp, 

Pe linia ce separa cerul de pamant, 

danseaza pitici imbracati in albastru royal 

cu palarii inalte ce din cand in cand imi gadila 

barbia. Singura care are un strop de credinta infinita.

Danseaza piticii o hora de gorj, o hora scuturata, infundata si neschimbata de ani, 

recicleaza in centrul ei, lacrimi din tinerete, nestemate figurine ale eului de atunci apar pe margine. 

Nu se cutremura, nici nu zambesc. Sunt cum eram demult. Si se sting si se alinta, cum e normal, pe varful palariei la intalnirea cu barbia. Rar piticii imi zbuciuma scurt corpul. O tuse violenta ma surprinde din piept. Au pus de o sarba, ca sa imi trezeasca pieptul si gatul si stomacul. 

Se rupe cercul piticilor straini. Vine momentul sa ii recunosc, sa ii potolesc, sau sa ii eliberez, sa duca credinta barbiei si in restul corpului, nescuturat cu adevarat, de ani.