d'ale toamnei

 Containerele viselor umede se răstoarnă peste zilele lungi de stat în fața unui laptop albastru. 
 Au luat foc sâmburii visinelui plantat acum 4 primăveri și un întreg cadru
 De poveste s-a reconstruit. De ieri containerul reîncărcat s-a răsturnat iar. 
 Zilele lungi se fărâmă încet sub forma unor rondele de cartofi, prăjite în coajă de ou.
 
 S-au rostogolit containerele ca niște butoaie de vin pe prispa din fața casei bunicului. 
 Se tencuiesc încet războaie de mătase, pe gât scurt și pe picoare lungi. 
 Se încâlcesc pe așternut între maimuțe de plus și fițuici uitate din liceu. 
 De iarnă, ne pregătim mașinile, de iarnă ne pregătim și proviziile din beci, 
 De iarnă se construiesc containere, mai groase, să nu transpară, pe la rădăcină, câte un vis de acum 4 săptămâni de toamnă. 
 Un vis de toamnă, cu un iacht galben, într-un cadru, de poveste.
 Pe pupă, o cioară. Privește dincolo de container. Spre copilărie. 
 

produse

 Cartoane adunate pe trotuar
 Se rezeama de marginea orașului
 Se întredeschide o ușă.
 Cotoii plâng. 
 Bebelușii sunt născuți doar de dragul trotuarului. 
 Vara fac bani, în brațele mamelor surogate, pe șosea. 
 Iarna. îngheață. în centrul orașului, lângă singurele păsări ce rămân.
 Ciorile.  

de cauciuc

 Azi noapte, pe piatra din sat s-a oprit o căprioară de cauciuc, 
 mi-a povestit despre ciorile cu pene albe, despre papuredele din dealurile oltenești, ce aduceau ploaia, 
 despre mâncarea de praz, gătită la baitz de bunicile cu năframă pe cap și degete ce treceau prin foc. 
 Apoi a adormit cu picioarele în sus. 

cioara contabila

Contabiliceste ne adunăm cuvintele în bon. 
 Se liniștesc doar spre sfârșit 
 când suma crește peste 1000
 Profesori mici sădesc 
 analize și axiome în balcon. 
 Analizele se agăță de viitorul verde
  al golanilor din cartier 
 Golani care se rostogolesc peste veacuri, 
 golani care se reproduc în mici burhezi, 
 Mai lacomi, mai grei, mai puțini. 
 Se adună totuși sub picioarele lor, 
 toate bonurile de peste 1000 de lei. 
 Le strivesc sub degetul mare, 
 de la piciorul drept. 
 Contabiliceste zâmbesc tot ei. 
 

un nai

Un puști cântă la nai. și o cioară îl privește perplexă de pe gardul de vis a vis.
Din nai ies pe rând mirosuri de paine calda si de lavanda, pene de chitară, un struț mic și alb, o acadea chupa chups și o cană de vin fiert.
Puștiul cântă cu ochii închiși. Se ridică din când în când pe vârfuri ca pentru a se apropia mai mult de ce iese din nai.
Când trece de mijlocul cântecului, naiul se poticnește pe buzele lui ca un șofer de curse în fața unei treceri de pietoni.
Mișcarea este simplă. Tot timpul o uită. Se strânge și se șuflă. Așa ar zice mama băiatului, care se preface că le știe pe toate.  Se strânge și se suflă pe dracu și dracu e plecat la coafor cu noaptea în cap.
Se liniștesc spiritele, iar dracii se aruncă peste gardul unde cioară privește perplexă.

inundatie

 Ciori galbene s-au așezat pe genunchii bunicii.
 S-a lăsat primăvara în oraș, dar în casă miroase a tâmplărie de pe vremea lui Pasvante.
 Mi-e dor de o vorbă la cafea le șoptește bunica, ciorilor galbene.
 șiroaie de lemn se scurg pe ciment. Inundă bucătăria. Bunica se ridică speriată.
 Bunicul bate din oale.  Inundația a ajuns la vecinul chelios de la parter. Se aud bastoanele din țevi.
 Bunica își trage ciorile de la fereastră se împiedică săraca, genunchii nu o mai țin.
 Ciorile se cuibăresc în părul sârmos.
 Miroase a primăvară printre țevile orașului. Ciorile galbene au adormit.

lacrima dragonului

 Un dragon mi-a aruncat o pietricică în fereastră.
 Un ochi albastru s-a desprins din cer
 S-a rostogolit peste hainele abia împachetate. 
 Mama l-a gonit “Piei de unde ai aparut” 
 și l-a strecurat în olița copilului.
 Un dragon mi-a strecurat pe sub ușă o scrisoare. 
 Un ochi din viitor se ridică din conștiința colectivă. 
 Cerul e negru. Dragonul plânge.
 Ciorile și-au pierdut aripile, acum măcăne. 
 “for Les bleus, the great dragon cries tonight”