Zvon

-       Chiar crezi ce zicea Gandacu’ despre el? 

 -      Da’ tu nu?

 -      Păi nu știu ce să cred. Mama tot timpul zice că e cel mai bun om din lume.

 -      Mama  zice așa că e unchiul ei, ce dacă cineva ar vorbi urât despre unchiu Doru, tu ce-ai zice? 

 -      Asta e altceva. Tibi se uită lung la bătrânul ce adormise îmbrăcat în scaunul din hol. Își duse nasul lângă nasul lui, se strâmbă. Duhnește a băutură. Da cred că ai dreptate. Se zice că beau atâta rom pe vas încât indiferent de vârstă, mirosul rămâne. 

 -      Da. E pătat de rom. Și așa îl recunoaștem. 

 -      Dar dacă e cu adevărat ce se zice, nu ți-e așa puțin frică de el ? 

 -      De ce mi-ar fii ? Nu vezi că e  ca un mort ? Nu mișcă. spuse Rareș trăgându-i bărbatului un bobârnac fix în vârful capului, într-o zonă netedă, fără fir de păr. 

Tibi chicoti. Apoi când ridică ochii spre fratele lui și văzu privirea aceea își dădu seama că era rândul lui să își arate curajul. Se duse în fugă până în baie, noroc că mama era în bucătărie, ocupată cu vecina Tina, ce venise în vizită și stăteau la o cafea, amândoi băieții știau că o cafea pentru mama lor, însemna o oră întreagă de vorbit non-stop. Erau uimiți cum reușea să stea atâta la cafea, uimiți și mulțumiți, căci altfel ar fi fost cu ochii pe ei. Tibi s-a întors din baie cu o forfecuță de unghii. I-a luat mâna bărbatului și a încercat să îi tăie o unghie de la degetul mare, unghia era prea tare.  

-               Nătângule, ce credeai că o să meargă ?Se știe că le cresc unghiile tari ca ghearele de leopard, să se poată scărpina în clăia de păr, sau să își scoată mucii lungi și grei din nas. Se zice că își înfășoară uneori câte un muc de se întinde pe tot degetul arătător. Mai bine du-te și ia trusa de desen vezi că e la mine în birou și adu-o incoa’.  

 -              Să nu mă mai faci nătâng, că nu-s și te și spun lu’ mama, zise Tibi supărat că nu îi ieșise planul, urcând scările spre dormitor. 

 Cât îl aștepta pe frati-su Rareș îl testa pe bătrânul adormit. Îl gâdilă în talpa stânga. Bărbatul nu se mișcă. Îl trase ușor de nas. Nimic. Nici o mișcare. Îi umblă repede cu grijă să nu-l vadă nimeni prin buzunare, poate găsea vreun ban sau ceva dulce, dar tot ce găsi era o sticlă goală de Rom ieftin și un bilet. Puse sticla la loc și biletul pe masă. Când Tibi în sfârșit apăru Rareș era pregătit. Aveau să îl transforme pe bătrân. Să îl facă ce a fost o data. 

Bătrânul începu să dea semne că se trezește. Când l-au auzit bombănind ceva de copii dracului, au luat-o amândoi la fugă pe scări. Bătrânul  reuși cu greu cu ajutorul a două oglinzi mai mici să își vadă vârful capului desenat. Îi plăcea. Începu să radă. Chiar semăna cu Toni nas îngust, bucătar de profesie și mare scandalagiu, se cunoscuseră pe Vasul Gutieră, în 85. Ce timpuri. Ce aventuri. Se caută în buzunar. Sticlă era goală. Până la pensie - 2 zile. O să fie greu. 

«Se pare că toate lucrurile bune se și termină. Eu am decis să termin cum îmi place mie. Cu o sticlă de ceva bun în buzunar  și cu gândul la Rita mea, Dumnezeu să o odihnească. Nu va întristați căci nu mi-e frică de nimic și pe barba mea, că de ăl’  negru mi-e frică cel mai putin»