Refugiul lui 11

Picături mari de ploaie peste tot în jurul meu.Bine că mi-am luat umbrella de dimineață. Bucureștiul parea sfârșit, mâncat cum mănânci toamna un măr, cu tot cu cotor. Stăteam deja de jumătate de oră pe refugiu așteptând 11 și  din întâmplare l-am văzut. N-avea umbrella, era de cealaltă parte a străzii.  Ne-am privit un moment. El a coborât privirea și și-a băgat mâinile în buzunar. Am luat-o la fugă spre el. Eram la doar câțiva păși unul de celălalt și eu am început să râd. Nu mă puteam opri. 

De ce râzi Ana? 

 N-am zis nimic.

 M-a luat de braț și m-a scuturat puternic ca și cum doar ieri ne-am fi luat la revedere și azi venea să îmi țină o predică. 

 Ana potolește-te, toată lumea se uită la noi.

 Deodată mi-a trecut râsul. M-am uitat în ochii lui și scârbită mi-am lăsat umbrella în pământ. Picăturile de ploaie s-au ascuns liniștite sub ochii mei. 

 Iar n-am zis nimic. El mi-a luat umbrella din mână și a deschis-o din nou. 

M-a luat de braț. M-am smucit și mi-a dat drumul. Mi-a deschis pumnul și mi-a pus umbrella pe care între timp o închisese iar, în mână. Am pierdut metroul din cauza ta. Mă uit întrebătoare la el. Ce vrei? Merg cu metroul acum. 11 nu a fost niciodată potrivit. Nu pentru mine.  S-a întors și a plecat. Am luat-o la fugă după el. 

 Nu înțeleg ce vrei. Nu înțeleg de ce nu îmi zici ce vrei. Du-te acasă că vine potopul și o să te ia pe sus. Ești prea mică să îi reziști. Mereu zicea așa că sunt prea mică și firavă. 

 Du-te dracu Alex. 

 Ah văd că nu ți-ai pierdut apetitul pentru înjurături în ploaie. Asta a fost în loc de bună înțeleg. 

 N-am zis nimic. Când eram mică mă ascundeam în dulapul lui și așteptăm să mă găsească. Se îngrijora mereu, mă caută peste tot și la sfârșit eu rădeam și el se supără și nu îmi mai vorbea vreo două ore,dar mereu îi trecea. Asta era demult.  ‘

Puteai să suni. 

 Să sun să ce? Eram gravidă prostule, gravidă și fără nimic. 

 Aveai o familie. 

 O familie rușinata, care făcea consilii de familie în bucătărie și îmi plănuia mie viață. Crezi că dreptul tău, dreptul vostru asupra mea era într-atât de mare? 

 Așa că ai preferat să fugi.Ce s-a întâmplat cu el? 

 Nu e treaba ta. A dat iar să plece. L-am prins de mână. 

 L-am dat. L-am dat unei familii bune. Acum studiez Alex. Studiez. 

 Studiezi și mai ce? 

Am tăcut. Nu știam ce sa zic, nu vroiam sa il mint, nu pe el. 

 Mă descurc. 

 Cum te-ai descurcat întotdeauna Ana. Am sa ii spun mamei ca ești bine. Am sa ii spun ca nu s-a rugat degeaba.

 Nu. Nu-i spune nimic. Ar fi mai rau.Si nici lui nu ii spune nimic. 

 Uite numărul meu. Suna-mă.

M-am uitat câteva secunde pe cartea de vizită îmbibată instant cu picături sărate. Scria DR. Zâmbesc. Nu mi-a zis pa. Nu cred că a putut. 

 M-am uitat în zare, în sfârșit venea și 11. Am pornit pe jos.