Mi-a furat soarele o parte din zi.
Mi-a încrețit fruntea și mi-a strâns sub ochi o lacrimă albastră.
Mi-a furat soarele, o vară întreagă.
L-am cântărit pe o balanța și mi-am zis că-I mult prea greu ca să reziste o vară întreagă.
Trebuie pus la dietă.
Mi-a zâmbit soarele, dintre luna și stele.
L-am fugărit cu o umbrella, l-am închis într-un ibric.
Mi-a ars ibricul. A trebuit să îl arunc la gunoi.
Din gunoi l-a scos o cioară. L-a apucat de-o rază stângă și l-a urcat pe cer.
Când să iasă pe fereastră cioara mi-a atins pălăria de paie. Paiele au luat foc, iar păru-mi e galben de atunci. Soarele mi-a furat ceva în drumul lui pe cer.
De atunci mi-aranjez lacrimile albastre în ordine descrescătoare, pe zile impare. Abia le aștept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu