papusa de lemn

Sub pleoape mi se intinde o viata de om

Papusa de lemn imi apare de fel

In fiecare noapte, in fiecare motel

In care ochii imi odihnesc

Se face ca zboara peste Bucuresti

Ca se prabuseste aproape de Clinceni

Ca revine mai breaza chiar in Stoicesti

E o papusa cu o mana vie. Cu ea usuca florile, cu ea isi piaptana parul de lemn,

Cu mana aceea imi zdruncina visele

In fiecare noapte, in fiecare motel,

Se face ca stau rezemata de zid. Ea mingea imi arunca, ma fac ca o prind.

Ea este blonda si mica si dulce. De la departare pare o fiinta.

Mana cea vie si-o tine la spate. Nu vrea sa o vad. Si apoi apare mama.

Si fuge la mama. Si mama plange. Papusa o prinde pe mama de gat cu mana cea vie o da de pamant

Si mama se bucura si o tine strans. Papusa imi zice din nou ce stiam de demult.

Ca ea mi-este sora ce nu s-a nascut.

Ca ea mi-este aproape si de ea ma inconjor.

Ca ea ma pazeste de mana cea vie, ca ea stie de fricile mele, ca ea mi le tine in pumn si le strecoara din cand in cand prin rasnita de cafea din bucatarie. Mama dispare.

Papusa de lemn imi zambeste stramb. Dinti nu are si din nou ea in vis imi apare.