dar n-am vazut-o niciodata purtand bijuterii
rareori o cruciulita de aur saruta, dar o punea la loc, intr-un sertar inchis cu lacat.
ii daduse mai demult mamei un ochi dedeochi albastru, pe care il purtase si ea, tanara fiind.
in cutia de bijuterii tinea doar ace si ate.
Atele ii tot zburau din mana bunicii, iar acele se ridau in timp de lacrimi, de neputinta, de tremurici, de durerea din ochii albastri si mari.
in cutie, bunica isi arunca cate un gand, cate o emotie si cate o impletitura de paine dospita in casa.
cand a murit bunica, mama a luat cutia.
A impachetat-o si a uitat-o in pod.
Cand m-am mutat un lucru am luat din podul mamei.
Cutia bunicii.
Plina de ace sentimentale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu