peste esarfa o tristete ca un kettlebell
mult prea greu de ridicat.
o tristete pe care am evitat-o
cu prea mult scris,
cu un sens doar de mine inteles
o tristete pe care am tot dus-o la fundul paharului de cola cu rom
dintr-o seara de toamna
intr-un oras strain,
in care te chemam inca,
in care te asteptam inca.
mi-ar fi placut ca peste esarfa mea sa se asterne furie, dar nu.
e tristete si un inceput de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu