luni, 26 octombrie 2026

esarfa

o esarfa mi se aseaza pe umeri
peste esarfa o tristete ca un kettlebell 
mult prea greu de ridicat.

o tristete pe care am evitat-o 
cu prea mult scris, 
cu un sens doar de mine inteles
o tristete pe care am tot dus-o la fundul paharului de cola cu rom 
dintr-o seara de toamna 
intr-un oras strain, 
in care te chemam inca, 
in care te asteptam inca. 

mi-ar fi placut ca peste esarfa mea sa se asterne furie, dar nu. 
e tristete si un inceput de dor. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu