vineri, 31 iulie 2015

Matusa Fia

Stâncă în stâncă, un oraș al bulgarilor vechi se ridică la sud de graniță.

Contemplu marea și mă rătăcesc prin munții arși  și singuri. Corelez începuturile lumii cu linia orizontului ce leagă muntele de mare. Mi-arunc o palmă și cuprind fundul mării și o trag ca pe o chelnerița cu fundul obraznic, mai aproape de noi. Muntele se zguduie, sughite și se închină. Marea se prinde de câmpurile agricole din dobrogea. Se nasc între timp morcovi cu nasul pistruiat și rădăcini fragede. Marea tresare. Câmpia se întinde. Muntele nu se dezmeticeste cu una cu două și când o face, când îi simte fundul obraznic și algele dulci...ei bine pazea ca este cutremur. Orașul vechi al bulgarilor vechi, se ridica o data de mult la sud de graniță.

Obișnuia să îmi povestească bunica din partea tatei despre mătușa Fia ce locuia acolo.

zgarieturi de luna plina

 Cărbuni încinși în palma ta stângă.
 Mă iei de mână și strângi.
 Senin îmi zâmbești, iar luna se strânge ca ambalajul unei acadele, tocmai desprins.
 Cărbuni încinși se topesc între palma ta și a mea. Se scurg în mare ca două picături de sânge albastru.
 Între buzele tale, palma mea este moale, iar urma cărbunelui se stinge cu gheața din votca de luni.
 Se închid lunile anului. Cărbunii răciți în palma ta stângă. Mă iei de mână și strângi. Mă zgârie.

sâmbătă, 23 mai 2015

incepe cu v

contemplu verde.
mic si simplu de peste tot,
trecutul se pierde in tot ce e verde.

albinele se imbaiaza in verde
si lor as vrea sa le cant "du-ma acasa mai tramvai"
Ascult verdele lumii si ma mir ca eu insami nu sunt inca verde.


sâmbătă, 9 mai 2015

Flori de ciresi

Primul cuvânt pe care l-am rostit a fost Rai, apoi futai. Nimic nu era mai important la noi în casă ca asta. Se adunau bărbații ca la biserică în ziua de Paște, în curtea din spate și o așteptau să vină de la serviciu.
Pe ea o chema de fapt Raimunda. Bunica o striga Rai. Credea cu tărie că într-o zi mama o să își ridice fustele și o să deschidă porțile raiului. Rai avea o cameră doar a ei, acolo își chema oaspeții noaptea. Se întrista când avea prea puțini. Bunica îi spunea Te-ai delasat Răi. Ești tânără. Acum tre’€™ să profiți. Mie mama îmi aducea câte un bănuț în fiecare seară, înainte să adormim. 
 Dia, tre’ să te obișnuiești cu banii. 
 Eu nu vreau bani mami, eu vreau cioco.
  I-am zis lu măta-mare să nu îți mai dea cioco. Cioco îngrașă. 
 Ascultă la mami, tu în viața ta, orice ai face tre’ să adormi în fiecare seară cu capul pe banii tăi. Să îi simți tu, cu mâinile tale, să îi numeri tu și să ți-I fuți tu și nimeni altcineva. 
Uneori venea prost dispusă și începea și îi blesteme “ca sa si-o bage singuri in cur, să rămână fără ea, să li se usuce peste noapte, să îi muște nevestele în somn” și multe altele și apoi venea să mă ia din prag, unde o așteptăm în fiecare zi la ora 17.00, când știam că trebuie să ajungă și mă ducea în camera din spate la televizor. Mă lua în brațe și mă legăna. Fetița mea, fetița mea, nu mai crește. Te roagă mami, nu mai crește. 
 Așa făcea cam o data pe luna, apoi își deschidea sticla de rom, lua o dușcă și începea să îi sune pe rând. Ăia se întorceau cum se întorc câinii când simt mirosul acela ascuțit și uleios. Se întorceau căci le plăcea să fie blestemați. 
 În timpul zilei se ducea la serviciu. Nu știam unde. Când o întrebăm pe bunica îmi zicea că a plecat în Palestina, dar că se întoarce ea, la ora 17.00. Când am împlinit 10 ani am vrut să o urmăresc până la serviciu, dar m-a prins la colțul străzii. Singura data când m-a trosnit. Mi-a înroșit obrazul și m-a trimis acasă, zbierând ca o nebună. Când a ajuns acasă și m-a văzut cu obrazul învinețit a început să plângă. Mi-a zis că îi pare rău. Mi-a zis că cel mai rău lucru pe care poți să îl faci altui om este să atentezi la libertatea lui. Mi-a zis că d-aia nu am tată. Mi-a zis că d-aia nici ea nu mi-e mamă cu adevărat. Numai buni atenta la libertatea noastră. Apoi uitându-se la mine, la sânii mei ce abia înmuguriseră pe sub tricou, la fața mea puțin mai lungă ca a ei și la părul meu creț și întotdeauna încâlcit mi-a zis: Tu crești. N-ai nici o treabă, nici o grijă. Tu crești și atât. 
Mi-am propus atunci să nu mai cresc. Mă îmbrăcam mereu cu hainele vechi, de mi le rupea buni când le prindea, “ca râd vecinii de noi, că și eu și mă-ta ne îmbrăcăm de la mall și tu cu țoale vechi”. 
 Când am făcut 15 ani, mama s-a închis în cameră ei de oaspeți. N-a ieșit de acolo toată ziua. Era cea mai frumoasă femeie din lume. A două zi ne-am întâlnit la bucătărie. Nu mi-a zis nimic. Am primit un cadou de la Buni. Ea mi-a zis că e de la amândouă. Eu știam mai bine. 
 La 15 ani mi-era clar că n-aveam să devin cea mai frumoasă femeie din lume. Nu aveam părul ei drept, negru și lung până la fund, nu aveam gâtul ei subțire și nici ochii ei albăstrii și sânii mici și obraznici. Nu aveam să am niciodată camera ei de oaspeți, deși buni și-ar fi dorit. Deseori îmi povestea de propria-I cameră albastră, cu flori de cireși desenate pe perete și cu oglinzi mari și puf de gască pe noptieră. Fabula și știam asta. Cine mai pomenise flori de cireși pe pereți, în inima Ferentariului? Dar nu o contraziceam niciodată. O lăsam să se întoarcă la camera ei albastră. Eu nu aveam nici o cameră. Eu n-aveam nici prieteni. Aveam un teanc de cărți pe care le ascundeam de buni “prea multă carte la femei prosteste” îmi zicea ea când mă supăram că mi le aruncă și un stilou pe care îl primise mamă de la un oaspete mai aparte. Mi l-a dat mie, că n-avea ce să facă cu el. Vorbeam pe mess cu unul din America. A vrut să mă vadă. I-am zis că nu vreau. Că e mai bine așa. L-am întrebat câți ani are.  Cică 25. Așa mi-am pierdut virginitatea. Pe mess. 
Când veneau oaspeții eu nu mai aveam voie să stau în prag. Trebuia să mă ascund în casă, să nu mă vadă. Lu’ mama îi era teamă să nu îi fur oaspeții cred, sau nu știu exact ce era cu ea, că dacă ieșeam din casă după 18.00 și mă vedea, mă făcea cu ou și cu oțet. Și pe mine și pe buni. 
 Am fost prima din familia mea care a terminat și o facultate. Buni bombănea și blestema cartea lu peste prăjit în fiecare zi. Mama cred că pentru prima dată în viața mea era mândră. Mi-a cumpărat o agendă și mi-a zis “de azi încolo o să îmi programez oaspeții, iar tu ai să îmi ții agenda” Și așa am făcut. Am ajuns să fiu asistenta celei mai cunoscute curve din Ferentari. După câteva luni mi-a venit idea să îi fac o carte de vizită, mai bine să te sune ei, decât noi pe ei.  Mi-a dat dreptate. I-am făcut o carte de vizită lila cu flori de cireși pe ea. Să îi placă și lui buni. Am dat 2 milioane, dar a meritat. Tot cartierul avea cartea de vizită a lui Rai. Tot cartierul mă suna să îi fac loc în agendă. Mama avea două reguli- nu nespălați și nu din clanuri dușmane. Clanul nostru se dușmănea de ani de zile cu clanul Goboreanu. Ne omorâseră unchii și ne injunghiasera frații. Nu ne culcam cu ei, nici măcar pe bani, așa îmi zicea mama.
Într-o seară mi-a povestit o zi din viața ei de adolescentă. Abia deschisese camera de oaspeți. Nu îl aveam pe Bruno. Bruno era câinele nostrum-“ lup alsacian, negru și mare cât un urs. El era dresat să asculte doar de mama. Într-o seară un străin, nu îl știa nimeni s-a prezentat la poartă. L-a refuzat buni din start, părea un nespălat. A încuiat poarta și i-a zis lui mama să încuie și ușa de la camera de oaspeți. În noaptea aceea nespalatul a venit cu încă 3. Au sărit gardul. Au spart ușa de la camera de oaspeți. Buni s-a dus cu cuțitul. Au imobilizat-o instant și au pus-o să se uite la fi-sa, cum era violată. Peste tot. Ea îi mușca și îi blestema. Le-au bătut apoi pe amândouă. La doar două zile poliția i-a găsit pe toți 3 într-un șanț. Legea în Ferentari nu se face pe zi. Așa a apărut și Bruno în curtea noastră. 
 Mi-a zis buni, apoi când am întrebat-o, că pe mama nu o puteam întreba lucruri dintr-astea, nu îmi mai povestea nimic, se retrăgea imediat în carapacea ei, că nu a mai deschis cameră de oaspeți aproape 6 luni în perioada aia. Asta pana l-a cunoscut pe tac’tu. Era un țigan dat dracu. Se purtau cămășile cu guler ridicat și el venea țanțos și o aștepta seara să iasă la plimbare cu Bruno. Nu știu ce îi tot zicea, de se întorcea fericită mereu. I-a zis și de camera de oaspeți, deși știa și el, cum știau toți. El a convins-o să o deschidă. Apoi în două săptămâni a plecat în Italia. Nu s-a mai întors niciodată. Eu m-am bucurat. Mă-ta pentru el ar fi renunțat la tot, îți zic. Suntem proaste noi, pizdele noastre au altă lege. Ele îi miros p-aia ce or să ne aducă copii și apoi înnebunesc, știi cum zici tu numa’ pe moment. 
 Când am împlinit 20 de ani, buni mi-a propus să îmi construiască o cameră a mea, o cameră de oaspeți. Mama nu a vrut. A zis că atunci când o să fie cazul o să mi-o dea pe-a ei. În afară de a fi impresarul mamei mă angajasem la H&M, eram merchandiser. Chiar îmi plăcea. Așa cum era tradiția de ziua mea, mama s-a încuiat în cameră. De atunci n-am mai văzut-o niciodată. La cateva zile dup-aia am vopsit camera de oaspeți albastră și am adus un pictor să deseneze flori de cireși pe pereți.
 







Umbre de primăvară

La umbra mâinii tale drepte se bronzează un nasture. E un nasture de aur pe care îl mestecăm pe rând dimineața, să ne aducă noroc. Are gust de piersică necoaptă.
La umbra mâinii tale stângi stă sânul meu drept. Se întinde încet să îți atingă cotul cu sfârcul mușcat. Se ascunde de sutien, dar în final îl prind.
De la o vreme îți miros mâinile a liliac. Umbrele lor se întipăresc pe umărul meu dimineața.

duminică, 12 aprilie 2015

in contratimp

În pantaloni de cyclist 
Alerg în gol pe lângă tine. 
Inflexibil in patul de vizavi
 Negi timpul inchinat noua.
Negii de pe mainile tale se extind pe chipurile noastre.
Plâng si zbier si mai plang putin si cer indurare
goliciunii ramase in urma
Timpului inchinat noua.

În pantaloni de cyclist nebun si gol. 
  

3 surori

Tatăl meu e pădurar. De când mă știu venea direct acasă de la pădure, se schimba repede în treningul deja  lăsat de mama în baia de serviciu și se arunca pe canapeaua pe care o primseram cadou de la tanti Maria de la București. Butona televizorul până îl chema mama să dea de mâncare la câini. De când a murit mama, nu mai da el de mâncare la câini, dă tataie și se aruncă pe canapea direct, nu se mai schimbă în trening, în rest în fiecare seară tata cu o bere sau două in mana se uită la televizor până adoarme. Azi noapte totuși n-a venit direct acasă de la pădure. Azi noapte tata a tăiat gâtul unui bărbat. 
Azi dimineața la prima oră m-a sunat mamaie. "Mama vino vino repede, că ne-a făcut tactu de rușine în tot satul. Nenorocire, nenorocire. Cu ce i-o fi greșit? O să ardă in iad îți spun. În iad.” Nu înțelegeam mare lucru de la mamaie, așa că am rugat-o să mi-l dea pe Vali, pe verisora-miu la telefon"Ili, da vino. E grav. Nu îți spun la telefon.” E mort? Zi-mi dacă e mort, să știu, să mă pregătesc.”Nu, el e bine”. Vali este medic veterinar și cel mai serios om din lume, deci m-am mai liniștit. Mi-am aruncat 2 schimburi în geanta de sport și m-am suit în mașină pregătită să conduc peste 200 de km. Am mers tot drumul peste viteza legală, gândindu-mă la vacanțele din copilărie, când plecam la mare, sau la munte și mama stătea pe scaunul din față cântându-ne, iar noi copiii o îngânam și rădeam apoi, căci ea avea cea mai frumoasă voce. In vacanță era alt om. Se relaxa complet. Chiar fuma. Când ajungeam la mare, prima dată când vedeam marea, îl punea pe tata să oprească, el bombanea”Anisoaro de ce nu putem să facem și noi lucrurile într-o ordine? Mai întâi să ne cazăm și apoi” Ea doar îi zâmbea și îi atingea mâna de pe schimbătorul de viteze. Nu prea îi rezista nimeni, mai ales el. Mama ne organiza. Ne luăm toți de mână. Tata în spatele nostru cu prosoapele. Ne dezbrăcăm și ne aruncam hainele pe nisip, nu conta dacă era zi sau noapte și asa intram în apă. Mama, Raisa, Crista și eu. Toate cele 4 fete ale lui tata, cum îi plăcea lui să zică. El ne aștepta pe nisip, doar picioarele și le înmuia și el din când în când, ca un peste căruia îi e frică de țărm, îi e frică să nu rămână blocat acolo, dar care din când în când se aventurează, să îl vadă ceilalți pești, uite nah, că pot și eu.  Ne jucam cred că juma de oră, până când tata începea să fluiere. Știam că atunci chiar e serios. Nici măcar mama nu protesta, deși și ea și-ar fi dorit să mai stea. Prima dată când simți marea, după un an întreg, prima revedere, e cea mai frumoasă. 
 Din mașină am încercat să o sun pe Rai, dar suna ocupat. I-am trimis mesaj.”Ne vedem la tata. S-a întâmplat ceva grav. Nu știu încă ce”. Crista făcea un internship plătit în Panama. Glumeam noi trei că o să se mărite cu un dealer sigur. Ea o să continue să proiecteze sisteme de microunde și el o să prăjească. 
 Pe drum la câțiva kilometrii distanță deja  mă plictisisem așa că am dat drumul la radio. Atunci am auzit "In satul Ghionea, chiar lângă Craiova, pădurarul satului i-a tăiat gâtul unui bărbat de 50 de ani, Mihail Crețu .Bărbatul a murit pe loc, iar Constantin Petricel este în arestul poliției.” 
 Am dat semnal și am oprit mașina. Nu se putea să fie vorba de tata și totuși i-au zis numele. Nu se putea ca tata, care nici puii din curte nu voia să îi tăie, că îi era milă, care ținea găinile până îmbătrâneau și mureau de moarte bună, nu se putea ca el să fi tăiat gâtul cuiva. Probabil era o greșeală a poliției. Am ieșit din mașină. Am mers puțin pe marginea drumului. M-am uitat la câmpul de floarea soarelui. N-avea cum. Îi trebuia un avocat. Am mai încercat la Rais. Mi-a răspuns într-un final, fusese în club cu o noapte înainte, îi simțeam vocea de după club, mai groasă ca de obicei și iritată. “Ce tot vrei sormeo? Dorm.”œ Tre’  să te dezmeticesti. Bea apă multă și pune-ți fundul în mașină, sau roagă-l pe Luca să te aducă. Eu mai am 10 km.” Da care e urgență? Nu înțeleg.” Da mai bine ia-l și pe Luca. Ia-l neapărat cu tine.œZic la radio că tata a omorât un om” Pauză. Rais n-a mai zis nimic. Mi s-a părut că a închis așa că am închis și eu. Peste 15 minute, chiar când parcam în fața porții lui mamaie, m-a sunat Luca. Rais nu voia să iasă din baie. Din când în când Rais avea niște episoade, când eram mici se întâmpla când cineva țipă la ea. Se bloca. Nu mai putea funcționa. Atunci îi cântăm. Așa ne învățase mama. Îi cântăm “Draga Miruna”. Ea se liniștea și râdea. Apoi cânta și ea cu noi. Avea foarte rar episoadele astea, că atare de un an încoace, respectiv anul în care se mutaseră împreună, nu făcuse niciodată asta. Luca speriat a pus telefonul pe speaker și i-am cântat împreună. 
 Mamaie era în casă cu perdelele trase, să nu o vadă lumea. În curte erau doar tataie și Vali. Vali mereu râdea de nasul meu mare, că a lu’ tata de mare. De asta dată n-a zis nimic. Tataie fuma. Nu mai fumase de 20 de ani. L-am pupat pe obraz. Mi-a luat mâna în mână lui greblată de pământurile arate în curtea din spate și  mi-a zis "Tre'€sa il ajutăm tataie. E al nostru. Tre' să îl ajutăm. Cine știe ce i-o fi făcut ăla? Cine știe?” 
 M-am dus în casă unde am găsit-o în genunchi, cu brațele sprijinite de pat, se ruga cum mă învățase si pe mine, copil fiind să mă rog. Se ruga la un Dumnezeu pe care îl înțelegea numai ea, un Dumnezeu cu care ea obișnuia să bârfească și la care se plângea cât era ziua de lungă- de tataie, de tata, de mama, de unchiu Vica, de Vali de toți. Numai de noi nu, de prințesele ei, de cele mai frumoase fete din sat. De noi să nu cumva să fi zis cineva ceva, că lua foc.  M-a văzut și nici nu m-a pupat cum obișnuia ea să mă pupe juma’ de oră, “ca vii prea rar pe la mamaie, și când n-oi mai fii? ce o să faceți atunci? Vă mănâncă câinii? Cel puțin p-asta cel bătrân. Să mă ierte Dumnezeu, dar mai bine să îl ia pe el primu’€că dacă nu, vă luați belea pe cap mamaie”. 
 Mamaie ce faci? Vine și Rais acum. Mi-a zis Vali că n-ai mâncat nimic. Tre’ să mănânci ceva. 
 Nu m-a băgat în seamă. Își spunea rugăciunea în bărbie. La un moment dat și-a ridicat ochii spre mine  Păcatul ăsta o să se răsfrângă asupra voastră. Asupra copiilor voștri. O să fie crucea pe care o să o purtați toată viața.Doamne iartă-le doamne, că ele sunt încă niște copii. Iartă-l Doamne și pe el, că a înnebunit. Apoi strigând continuă așa. Iartă-le doamne, iartă-l și pe el.Copiii mei, copiii mei. Ia-mă Doamne pe mine. Ia-mă. 
 M-am dus în bucătăria de vară. M-a urmat Laica, singurul animal rămas în curte, cățelușa care mergea peste tot cu tata. O găsise mama pe drumul spre policlinică într-o dimineață. A adus-o acasă și i-a dat-o tatei. El a protestat, dar curând s-au împrietenit. De când a murit mama, doar Laica îl înțelege. Doar pe Laica o suportă mai mult de 2 zile lângă el. Probabil că ea cu ochii ăia mici a văzut tot. Probabil că ea dacă ar putea mi-ar povesti, sau poate nu. Poate că ar zice, mai bine mor decât să povestesc asta. Stăteam la masa din bucătăria eu, fiica unui criminal, încercând să mă adun, încercând să îmi adun puterile să o sun pe Crista. Crista fusese mereu preferata lui și ea îl adoră. Iubea să meargă cu el la pescuit când era mica. Parcă ar fi vrut să ne ia și pe noi, dar noi preferam să stăm, să citim ceva, să ne jucăm în grădină, să facem altele. Crista se întorcea mândră cu pestele in traista, cat de putin, nu conta. Era fiica pădurarului. 
 L-am strigat pe Vali să îmi aducă o țigară. Nu mai fumasem din liceu. Mă prinsese tata cu Mire, colega mea de bancă. Ne ascundeam în pivniță. Mi-a zis doar atât “dacă eu de mâine mă las, te lași și tu?” Și el tot de la 16 ani fuma. I-am zis că da, fiind sigură că n-are cum să se lase, mai încercase de două ori înainte. N-a mai pus țigarea în gură de atunci. Și nici noi. Niciuna dintre noi nu fumează. 
Fusese bătut. La 20 de ani  după revoluție și încă îi bat în arest. L-am întrebat dar nu a recunoscut.
Ce să îți aduc?
Schimburi
Am să încep să caut un avocat. Rais m-a sunat. A ajuns și ea la curte. E cu mamaie.
Foarte bine. Să stea cu mama, nu vreau să vina. Nici ea, nici Crista. Nu tre'€să mă vadă asa
Atunci l-am urât încă puțin. Ca de obicei, pe ele le proteja.
Ok. Nu știu dacă o să le conving să nu vina, mai ales pe Crista.
Spune-I că așa am zis eu.
Pauză. Bărbatul din fața mea, îmbătrânit, tras la față, vânat puțin în bărbie, se uită numai la unghiile mele. Mi-amintesc că nu mă lăsa niciodată să le vopsesc. "Vrei să creadă profesorii tăi că în casa mea cresc fete de cartier, cum se zice la oraș? Când oi fi la tine acasă să ți le vopsești cum vrei, până atunci nu. “ Eu fugeam în cameră pe care o împărțeam cu Rais și Crista, iar mama rămânea să se certe cu el.
După un moment de liniște l-am întrebat direct. Nu mi-a răspuns nimic. Nici ochii nu și i-a ridicat de la unghiile mele. Am tras adânc aer în piept.
Sa te duci la mormânt la Anișoara. Să te duci cu flori, acum când pleci de la mine. N-a mai fost nimeni de două zile. Hai du-te. Du-te că te așteaptă Rais acasă.
Am aflat apoi toate detaliile de la Nea Marin, vecinu'€din deal. Mi-a zis că pierduse mulți bani la cărți în ultima vreme și că tot ce câștiga dădea la cămatari. Mi-a zis că omul căruia i-a tăiat gâtul era un neică nimeni din satul vecin, cu care se luase la hartă dintr-o prostie, s-au încăierat. Neică nimeni asta era mult mai tânăr, l-a pus o data la pământ și l-a lăsat. Cică s-a ridicat a scos cuțitul de vânătoare din traistă și i-a tăiat gâtul omului. Femeile țipau de mama focului. Cineva a sunat la poliție. Mi-a zis că a venit Gogomanu primu’ la locul faptei de a constatat crima. Nu știu ce l-a apucat. Îl cunosc pe tac’tu de când eram copii. Ne jucam fotbal cu toți chiar aici pe strada. Măcar dacă l-ar fi omorât și el fără martori. Așa l-o văzut tot satul. N-are scăpare. E tac’tu și noi toți îl cinstirăm cel puțin o data, e paduraru’ nostru, da’ nu îl mai scapă nimeni. Acolo moare. Îți spune nentu Marin. Acolo moare. 
 Vali m-a luat de braț și m-a urcat în mașină. Nu îmi mai simțeam picioarele. Eram amorțită. M-am întors la poliție, nu m-am dus acasă. Nu voiam să dau ochii cu Rais. Nu puteam să îi spun că tot satul văzuse cum tata omorâse un om. I-am dat spagă polițistului de serviciu. M-a lăsat sa il mai văd 5 minute. Nu mai mult. 5 minute. 
 Esti un criminal.Tot satul știe că ești un criminal. Mamaie știe că ești un criminal. Rais și Crista or să știe. Toți o să știm. Tată ești un criminal și nu unu oarecare, unu’™cu sânge rece. Ai omorât tata. Dacă aș fi în locul tău…
 N-am curaj Ili. N-am curaj să mă omor. Unde mă duc eu e mai rău că aicia. E mai rău ca la mititica.
 Ești un criminal. Și mama se întoarce în mormânt. 
 Nu. Ea nu mai e. Ea nu știe. Abia atunci și-a ridicat ochii spre mine. 
 Cand i-am vazut ochii albastri am început să zbier. M-am aruncat cu pumnii asupra lui. Poate aș fi scos și eu cuțitul, dacă aș fi purtat în geantă așa ceva. Poate. 
 M-a scos polițistul cu forța de acolo. 
Vali mă aștepta lângă mașină. Nici el nu știa ce să facă. Când am ajuns lângă mașină m-a pocnit un gând în moalele capului. Și dacă suntem un neam de criminali? Și dacă avem în gene? Cum arată o femeie de 29 de ani, crescută de un criminal? Ca orice altă femeie - aproape tânără. Am sunat-o pe Crista.
O să luptăm până la capăt. Nu. Nu vrea să îl vedeți acolo. O să vină Luca să te ia de la aeroport să te aducă. Da. O să vorbesc cu el. Nu. Nu auzi că nu vrea? Ce să cred? Că e nevinovat? Sormeo ce contează ce cred eu? Nu ziceai tu că trebuie să cred în ce ne-a învățat el să credem?