Greierasul

incet si nereprimat ma incanta un greiere mic cu urechi mari si dolofan in felul lui. Avea si el un fel de-a fi de nu aveai nici un control cand iti canta stiai ca trebuie sa ii asculti fara cuvant povestea lui far' de inceput. " Si m-am nascut in vremea in care lumea se clatina de drag caci mai toti mai marii filozofi credeau vezi doamne in dreptate, credeau cu totul in bunatate, si se zvonea ca omu-i la origini un om bun, doar ca societatea il distruge, incet cu drag si dor. Eu sunt greiere maiestru, din vremea lui Pasvante Chioru si imi aduc eu contributia la societate si cumetrii mei, din greierime. cum zice cantecul celebru "Constantine, ti-a zis mama Constantine... ca fetele de la oras..."

Uite cam asa ar trebui sa fie- mai greieras mai tine seama de oameni si de-ale lor fapte caci multe din ele sunt desarte si multe-s rele si prostesti, caci Constantine, de omul prost sa te feresti, caci e rau din neputinta, dar de omul istet si nestatornic sa fugi mancand pamantul, Constantine, mila nu-l imbratiseaza, el te striveste intr-o secunda, ce-i un greiere marunt, in unghiile-i de manager? ce-i un greiere marunt, cand scopul e sa crestem mari? Mari Domne Mari, pe scara societatii lumii si cand se zgaltaie scara? si cand se infioreaza cerul? Si-arunca far'sa vrea un fulger? Ei bine... da.. Cosntantine tine seama, managerii de la oras, se infuleca din studii, se intrec in mari vorbe intelepte si cand ii iei la bani marunti,... ei da Constantine, tine seama, greierasii mai zumzaie din cand in cand.. deci greierasu' ce-ti vorbeste.. intelege fara doar si poate vorba de imparat

 " Sa ridicam cota de piata cu 29% in 5 luni, incercand sa depasim KPI-urile pe anul acesta, sa adaugam brand recall si sa imbunatatim perceptia generala" un zumzait continuu... de greieras poznas si negru. 

Iata-mi draga Constantine, caci mi-esti drag fara pereche, un iepuras in haine de vulpe, ce se plimba prin oras.. Iata-mi sfatul pentru tine..cum zicea cantecul "Constantine tine seama... fetele de la oras"... 

Mama si CS-ul

Ma gandeam zilele trecute la ce calitati imi trebuie, ce abilitati trebuie sa dezvolt in mod constient ca sa devin un client service mai bun. Ma gandeam mai cu seama la un lucru pe care mi l-a spus un coleg la un moment dat „ Nu te mai purta ca si cum ai fi omul clientului in agentie caci nu esti. Trebuie sa fii omul nostru in fata clientului”. M-a pus pe ganduri... si apoi am ajuns acasa si mama si tata discutau in contradictoriu din cauza unui prieten de familie. Tata ii spunea „ nu inteleg de ce ii tii partea, ar trebui mereu sa fii de partea mea”. Mama i-a raspuns, „ pai da, exact asa sunt eu de partea ta, chiar de multe ori fara sa iti dai seama.  Ei... lasa-ma atata timp cat vrei sa cedez, sa fac cum zice x-ulescu nu inseamna ca esti de partea mea.  Acum vreau sa faci ca el, data viitoare poate am sa vorbesc cu el sa faca el ca tine”. 

Mama mediaza.

 Cand eram adolescenta media intre noi si tata. Daca noi il intrebam daca ne da voie sa mergem la o petrecere (in weekend, pana la ora x si ne aduce nu stiu cine acasa) raspunsul lui indiferent de variabile era NU- ca doar de... „Nu” e cel mai frumos cuvant. Ei bine si eu si sormea invatasem... mergeam prima data la mama, careia ii spuneam – cu cine mergem, cat stam, unde e petrecerea si ii dadeam si un numar de telefon ca sa aiba ea in caz ca noi nu raspundem... si apoi... peste doua –trei zile venea tata ca prin minune si ne lasa banii de cadou pe birou. 

Mama mediaza. Apoi mama organizeaza. 

Nu se misca ceva in casa fara sa stie ea.

Zilele trecute radeam cu colegele mele mai in gluma mai in serios ca o sa invatam photoshop curand, caci ... vremurile fara art sunt vremuri grele, dar pana la urma singurul nostru art s-a descurcat.

Mama face si cumparaturile. Inainte de toate are o lista, la o lista la o lista si cand ajunge la magazin incepe sa taie de pe lista. Zahar am luat, faina.. si ardei gras mai avem... si imi amintesc de o alta lista, care suna cam asa :Deliverables: kv + declinari- flyer, poster, roll up, etc. KV-ul e in creatie- pozele le-am cumparat, sunt RF, sunt pe istock – da ne incadram in buget, ah.. sa nu uit sa cer cotatie de muzica.. sa fie de librarie...da da de librarie si tot asa. Iese mama din magazin ajunge acasa si din toate partile aude- ai luat si ceva dulce? Suc ai luat? Dar de ce n-ai intrebat daca aduc minibrezel?

Si tot asa imi suna in cap „Nu i-ai zis clientului ca nu se poate? Ei cum... dar de ce n-ai intrebat si de asta, si de asta, si cum tu nu stiai ca ne trebuie highrez  totul ca sa putem lucra la rezolutie buna... ba da stiam, dar inca n-am apucat sa cer... n-am apucat sa cumpar si dulciuri caci sunt foarte incarcata cu tot restul. Si nimeni nu mai zice nimic...nici noi, nici tata, dar in sinea noastra nu suntem total multumiti... nu suntem caci credem ca noi in locul ei am face mai bine.. ce sa fie asa de greu.. ne organizam mai bine.. TEORETIC totusi... TEORETIC...

Cand ne mutam mama pune fiecare cutie cu eticheta ei in locul bine determinat, mai impacheteaza ceva, despacheteaza altceva, mai gaseste timp sa si gateasca sa duca si catelul afara.... Cum sa mai gasesti timp si pentru blisterul ce striga revizii de la imprimanta, si pentru research-ul ce trebuie facut si pentru cele 3-4 conturi ce trebuiesc urmarite si pentru lungile discutii cu clientii si pentru dezbaterile cu creatia, poate ei au dreptate, poate tu ai dreptate – la sfarsitul zilei irelevant cine are dreptate, trebuie sa iasa cat mai bine... si clientul devine nemultumit atat de usor... si da... 

Nu-i poti multumi pe toti, indiferent ca tu cumperi cartofi si nu dulciuri... sau negociezi un brief. Nu exista job mai greu ca cel de mama... si tind sa cred ca e urmat de cel de client service.  TBD

Aproape ca mi-a luat banii de pachet

toata lumea stie ca in scoala oricine da de acei copii rai ce ne iau banii de pachet, ne ameninta si ne trimit sa facem tot felul de lucruri pentru ei- de la teme, pana la treburi prin casa. Mie nu mi s-a intamplat asta in scoala... poate pentru ca eram fata, sau mai timida.. sau pur si simplu. Insa ciudat la 24 de ani mi s-a intamplat chiar vinerea trecuta, la birou. Nu m-a trimis sa ii fac temele dar m-a trimis sa ii fac cafea. Eu care nici nu stiu sa fac cafea. Ceea ce a facut a fost sa ma inconjoare si sa ma presioneze ca un copil voinic pe cel ce pare mai slabut. Suntem mai mereu copii.

Vremea faptelor marunte

Se strang in juru-mi ca intr-o poveste si zmei si zane si balauri si-mi incalcesc incet dar tainic cate o suvita de par rosu.

Mi-e rosu parul de balaur, mi-s ochii blanzi de zana buna si un zmeu imi trage sufletul la vale.

E vremea faptelor marunte.

Cand zmeii mici si mari deodata mi-asteapta sufletul in vale, cand am balauri ce se joaca prin parul rosu incalcit, cand mi-s ochii plini de zane bune si de dorinte de copil. 

Mi-arunc eu tolba si ma spal. Imi cad balaurii unul cate unul in raul inrosit de mine. Ma cuprind zmeii dintr-o parte, imi prind umerii si imi pleaca privirea.

Caruta aluneca iar sufletu-mi-e zdruncinat, sunt zmeii cei rai ce m-apuca de picioare, de umeri, de nas si de ochi. 

Caruta se opreste. Sufletu-mi coboara in rau se spala si el incet incet pana ce din suflet mi-e zmeu.

Doar ochii-mi se spala singuri. 

testimonialul de ieri

testimonial al vietii mele trecute

scris cu litere mici dar groase 

intr-un caiet potpuriu de ani si de vise

testimonial de ieri ce e azi. Si incepe asa 

" Copilita fara minte- actul 1, scena 2- decor de iarna, blocuri comuniste, leagan pentru copii" Tineri cocosati, cu pistrui si cosuri dar frumosi in felul lor se uita inspre leagan. Zambesc, ea plange. el plange. pe o banca. Nimicul ramane nimic. " 

Testimonial de azi ce e ieri

"Copilita fara minte -actul 3 scena 1- decor de iarna, in spatele acelorasi blocuri comuniste, langa leganele daramate de ani, stau doi tineri, frumosi dar urati in felul lor. Se privesc unul pe celalalt. Se stramba si se joaca. Se intrec in frici de viitor. Se leagana ei caci leaganul e cazut. Danseaza si se pupa. Pupaza se inchina si nimicul se rasfrange asupra lor ca un firisor de praf ce se arunca asupra cui ii place si nu cui se cuvine. " 

Testimonial de viata. Un ciclu de fapte marunte. Un ciclu de emotii mari. Un ciclu de scrieri cu litere mici intr-un caiet potpuriu caruia sa ii zicem amarillo si pe care sa-l contrazicem cu fiecare nou testimonial care ramane la fel un ciclu de fapte marunte si emotii mari. 

Refacere dupa chipul si asemanarea ta

linistiti fulgii se cutremura la atingerea geamului aburit. 

linistiti cateii se alearga in parc sugubeti si plini de viata

linistiti curentii se invart in jurul meu si ma trag sub apa

nelinistita tu, Cea ce erai demult de te strecori sub haina mea de catifea

linistita eu Cea de acum de ma lepad de haina de catifea

nelinistita tu ma ajungi din urma, m-ai dezbracat de haina, m-ai salutat in zbor si ai incalecat pe-o sa

nelinistiti sunt fulgi ce imi cutremura pamantul 

nelinistiti curentii ce ma mangaie razand

linistita tu caci m-ai refacut dupa chipul si asemanarea ta

nelinistita eu de ieri intalnita azi sub haina mea de catifea 

cheated_ admited_ but what if?

A lady came up to me today - she told me she was slovenian she was having trouble in my country, she told me she was mugged. She told me she has no place to stay tonight and she has only a car. She told me she was all alone in a new country. In a word in a new way she was trying to cheat me- to make me give her money. I knew that from the minute she started speaking but what was the wonder that really made me give her something- not at all what she wanted- around 20 euros, but something around 2 euros was the fact that she made me doubt. I am almost sure she was cheating. She told me nowadays people are not people anymore.. I tell them my story - slovenian girl that comes to help some cause in development- something about cancer... because people are always afraid and they are right to be, of cancer. And then she told me all this things.. probably made up about the fact she was mugged. Nevertheless I gave her money. Why? because of the maybe element. I could not be sure she was not telling me the truth. Could i have risked leaving with good faith a young girl with no money, no nothing ... just going around Bucharest. It;s more than possible.. she may have tricked me, but the "may", the doubt if i would not have tried to help in a way or another would have stayed with me forever. 

So I sayed- better to be cheated of 2 euros than to be indifferent and become earlesss to people's pain. I could not risk it..i could not risk not helping her.. at least in a very very small way. I was cheated. I know, but what if?