Semilună

Lara se uita cu ochii ei mari la bunica Maria. O rugase iar să îi spună povestea aceea care o fascinează «până în vârful degetului ei mic de la picior ».Bunica Maria rase şi dădu pătura la o parte pentru a o privi pe Simona, care îşi vedea de treabă cu laptopul în braţe în vârful patului, în timp ce ea şi Lara erau pe jos în mijlocul camerei, cu o patură deasupra în cazemată şi o lanternă în mână, pregatite pentru o nouă aventură. Nu avea scăpare, ochii frumoşi albaştrii ai singurei ei nepoate nu arătau îndurare în cazul unui refuz.

-          Acum mulţi ani, cred că sunt peste 50 de ani de atunci, pe vremea în care oamenii încă locuiau la sat şi credeau in zâne si spirite rele. Totul s-a întamplat într-o vineri pe 24 iunie …

-          Chiar de ziua mea, zise Lara ştiind ce urmează

-          Da chiar de ziua ta, ştrumfule, când Ielele şi Sânzienele laolaltă îşi părăsesc casa din padure şi vin la sat pentru o singură noapte.Ielele pleacă în căutarea unui om pe care să-l blesteme şi Sânzienele cauta toată noaptea pe Dragoaică, cea mai  frumoasă şi mai bună fată din sat, pe care să o binecuvânteze cu o viața plină de iubire şi de sănătate.

Ele sunt cele 6 Mari Surori ale Lumii, cele ce ne păzeau o data de Dragoni şi de Zmei. Sunt aici încă de la început şi vor fii aici mult timp după ce noi vom fii doar oale şi ulcele. Înainte vreme erau nedespărţite, asta până când mama lor, Luna, într-o zi s-a îndrăgostit de o stea minunată, o stea căzătoare. Dragostea lor dură numai câteva clipe căci steaua, căzu în neant. Degeaba a încercat Luna să îşi caute dragostea, degeaba răscolise pământul în lung şi în lat căci niciodată n-avea să o mai vadă. Atunci Luna, răsfăţată cum o ştim plecă de lângă soţul ei, Soarele, pentru totdeauna şi se adăposti în Noapte și  își alese 3 dintre cele 6 fete ale lor, pe care să le ia cu ea. Le puse numele de Iele. Pe Zi, Soarele rămăsese cu fetele ce-i semănau, cele 3 fete bune ursitoare, frumoase, cum nimeni nu mai văzuse.

Sânzienele lui sunt cele pe care noi le sărbătorim în fiecare an, de ziua ta ştrumfule.

-          Bine bunico dar zi-mi și ce s-a întâmplat, în satul tau, zi-mi cum ai devenit Drăgoaica și cum ai dansat toată noaptea în seara aia. Zi-mi cum a doua zi de dimineaţă, baba satului, pe ascuns s-a dus şi a cules roua dimineţii - lacrimile fetelor ce îşi plânseseră mama şi surorile pierdute şi ti le-a adus ţie, Drăgoaica satului și tu te-ai şters cu ele  pe faţă şi pe gât şi Sânzienele din pădurea lor atunci te-au binecuvântat.

-          Da ştrumfule aşa a fost cum ţi-am zis de atâtea  ori

Un râs sălbatic umplu camera

-          Nu mai râde ca o nebună zise Maria cu capul ieşit din pătură şi uitându-se fix la fiica ei.

-          Mamă, te-am rugat de atâtea ori să nu îi mai umpli capul cu poveşti. Noi încercăm să o pregatim pentru viaţă. Nu există« Şi aşa au trăit fericiţi pănă la adănci bătrîneţi »

-          Taci și fă bine să ma lași să termin

-          Da bine, dar eu nu sunt obligată să vă ascult. Urc să pregătesc cada ştrumfului.

-          Oare de ce mama nu crede în povestea noastră? Intrebă în șoaptă Lara după ce Simona ieşise din cameră.

-          Nu ştiu ştrumfuleţ, nu ştiu.

Un moment  amandouă cu ochii plecați păstrară tăcere.

-          Deci vrei sau nu să ştii ce s-a întâmplat mai departe? Maria nu mai aşteptă raspunsul evident al nepoţicii şi continuă. Fratele bunicului tău, Eugen, nu credea în lucruri d-astea, superstiţii cum le numeşte mama ta şi deşi tot satul ştia că nu e bine să iasă în noaptea de Sânziene prin pădure, el  a plecat singur, iar bunicul tău bineînteles s-a dus după el, căci vorba aceea – Sângele apă nu se face. Nu ştiu ce s-a întâmplat acolo în pădure. Tot ce ştiu e că bunicul tău a căpătat un semn pe umar, o semilună, iar Eugen...

-          Din seara aia şi până în ziua de azi n-a mai vorbit.

-          Babele din sat au cântat şi s-au rugat şi la Lună şi la Soare. Nimic nu s-a schimbat. Blestemul Ielelor lasă urme.

-          Gata. La baie Ştrumfule  strigă Simona de la etaj

-          Înainte de toate ştii vorba noastră« Un lan aurit de grău şi o pasăre exotică ! Sunt eu şi toate femeile din familia noastră »

-          Chiar şi mama?

-          Mai ales mama.  

Lara pe marginea căzii îşi priveşte curioasă semnul din naștere.