De prin Gang

Mi-a zis ceva la telefon de o brutărie fix lângă gang. Intru să ii iau ceva cald şi un fresh de portocale.

O văd. E chiar în partea cealaltă a gangului. Îi recunosc mâinile mici răsfirate pe ciment. Mi-e teamă. Nu ştiu exact de ce mi-e teamă, sunt bărbat în toată firea şi nu e ca şi cum n-aş mai fii făcut asta, fac asta o dată la doua luni. Ar fi trebuit să ma obişnuiesc până acum. Mama ar fi zis ‘‘Mihai cu răul tău te poţi obişnui, dar să-I fie rău unui om drag, ei mamă cu asta nici tu si nici eu nu ne putem obişnui, nu ne acceptăm drumul fără să dăm bine  din picioare.‘’ Îmi scutur paltonul şi mă îndrept spre ea. Mă vede şi zâmbeşte. ‘’ Filfizonule, te aşteptam.’’Îmi sare în cârcă cu o mişcare. Observ că ghetele îî sunt rupte, că din nu ştiu ce motiv nu poartă geaca ce i-am adus-o săptămâna trecută şi că e mai uşoară.

-Ai slăbit gogoşico

- Mereu ai ştiut ce să îmi spui să-ţi iert păcatele, chiar şi întârziatul ăsta al tău cronic.

- Hey, ia vezi că o încurci îi zic ciupind-o de genunchi

Fără greutate sare înapoi pe pământ, se lasă pe vine sprijinindu-se cu spatele de gang. Mă gândesc că probabil aşa se simte ea cel mai confortabil. Nu mă ducea niciodată să văd unde doarme sau cu cine. Nu mă lăsa niciodată să intru dincolo de acest gang. Într-o zi acum câţiva ani am încercat să o urmăresc, dar nu ştiu cum s-a prins şi trei luni n-a dat nici un semn. Au fost cele mai groaznice trei luni. Nu ştiam dacă e bine, dacă trăieşte, nu ştiam nimic de ea. Mai făcea aşa când era mică, dar făcea pe ore, se ascundea, pleca singură de nebună şi nu ştiam de unde să o iau, căci normal ea era mereu responsabilitatea mea –‘’Ai grijă de ea. E mică şi firavă şi nu ştie multe’’ Ehe nu ştiu oamenii câte ştia ea şi de la ce vârstă. În zilele în care dispărea, mă plimbam de la un cap la altul al cartierului, de la Piaţa Ferentari, până la Rahova şi înapoi, spunându-mi rugăciunea cum m-a învăţat mama, rugăciunea rătăcitului, o spuneam mereu începând cu ‘’Ajut-o Doamne pe ea’’. Apoi pe la 10 ani m-am prins că de fapt Doamne Doamne ştie pentru cine mă rog şi nu trebuie să îi mai precizez. Într-una din zile, m-am hotărât să o las în pace să se întoarcă singură acasă. Sigur se întorcea mama şi mă bătea că ea disparuse. Asta e, da’ şi-o lua şi ea şi chiar merita. Am aşteptat până la 5. A venit mama. Ciudat că nu m-a bătut, doar m-a certat. M-am îmbrăcat şi am pornit amândoi pe stradă după ea. Am fost şi la şcoală, în curtea din spate unde o mai găsisem eu înainte, am fost şi la tanti Zoica, de lângă piaţa, unde îi plăcea să meargă să mângâie purceii, nu era. Ne-am întors acasă  în final şi am sunat la poliţie. Poliţistul m-a întrebat dacă făcea mereu aşa. Mama mi-a luat-o înainte şi le-a zis că nu şi să facă bine să îi caute copilul, căci sigur l-a furat cineva. Mama plângea de faţa cu toţi oamenii ăia. Ştiam că mama minte deși pe mine mă învăţase să nu mint. Atunci când e ceva foarte important, ai voie să minţi un pic. Poliţiştii au plecat. Mama vorbea la telefon cu bunica şi cu mătuşile mele.  M-am hotărât să mai fac o încercare. M-am dus în pod, nu era. M-am dus în pivniţă, acolo era. Stătea cum stă acum, sprijinită de peretii reci ai pivniţei pe vine, cu păpuşa ei de cârpă in mâini, Sânziana parcă o chema şi îi zicea ceva la ureche. Nu m-a auzit când am intrat. S-a uitat la mine şi mi-a zâmbit.

-          Nu mai veneai o dată şi oamenii ăia de sus nu mai plecau.

-          Dacă te prinde mama, aia eşti.

-          Ştiu, dar nu puteam să ies. I-am promis Sânzianei. Avea să îmi spună câteva secrete importante.

-          Şi acum tre’ să ieşim.

-          Mai stăm doar 5 minute, doar 5 minute, bine? Şi apoi urcăm.

Aşa făcea la 7 ani, aşa făcea la 25, nu vroia să iasă din ascunzătoare. Nu o mai avea pe Sânziana, dar îl avea pe Gheorghiţă, de 6 ani copilul străzii Dionisie, pe Mihaela, de-o vârstă cu ea şi mulţi alţii. Dintre toţi o cunoscusem pe Mihaela cu câteva luni în urmă. Se oferise acolo în gang să ‘’mi-o sugă’’, contra a 100 lei. Eram şocat şi cred că a luat asta ca un semn de nehotărâre căci a început să negocieze singură.

-        -  Bine Nene, dacă eşti atâta de zgârcit, te rezolv şi cu 70.

Nu puteam să scot un sunet.

-         - Hai că începi să ma enervezi. Vrei sau nu? Te fac cu 50, dar fii atent că scuip.

Maria râdea văzând cum mă încolţise prietena ei.

-E el, ştii tu. Mihaela se dădu în spate. Nu era ruşinată, doar amuzată.

- Ah. Păi n-ai învăţat să te prezinţi până acum?  Şi sor-ta îmi tot împuie capul cu ce Făt Frumos eşti. Face o pauză.

-        - Tre să îţi spun surioară, nu sunt impresionată.

-        -  Nu, doar vroiai să i-o…

-        - Ştii prea bine că n-are a face. Putea fii oricine. Maria încuvinţă. Eu eram un prost în lumea asta a fetelor din gang. Eram un prost neinvitat şi se pare că şi desconsiderat.

Când am ajuns acasă şi i-am povestit Alinei. Mi-a zis să o conving data viitoare să mergem la clinică să îşi facă toate analizele. Era clar că Alina credea că şi Maria oferă aceleaşi servicii pe care le oferea Mihaela. Ne-am certat. Eram supărat că a putut sugera asta. Alina n-a mai deschis subiectul, dar peste doua săptămâni am găsit pe noptieră o broşură a unei noi clinici, deschise, specializată pe boli cu transmitere sexuală. Încercam o dată pe an să o duc la clinică. O momeam cu fresh de portocale.

Ah mi-ai adus fresh. Înseamnă că trebuie să mă pregătesc de mai multe înţepături pe ziua de azi.

Îmi ştia toate trucurile.

-          Mai târziu. Unde ţi-e geaca pe care ţi-am adus-o data trecută?

-          Am măritat-o. Nu îmi stătea mie bine cu geaca aia de firmă. Auzi Lee Copper. Să fim serioşi.

-          Şi ai de gând să umbli toamna doar in bluza asta subţire de pe tine?

-          Păi depinde. Poate îmi aduci tu un plover ceva. Se uită la mine cu ochii mici si schiţând un zâmbet scurt. Hai să mergem să terminăm o dată cu acele alea să ma întorc la ale mele.

-          Nu e amuzant să ştii. Nu e amuzant deloc.

-          Ba da e. Mai ales faţa ta mă amuză. Mereu te-ai luat prea în serios şi m-ai luat şi pe mine cu tine. Nu e nimic serios pe lume frăţioare. Dacă nu ştii să râzi de tine, eşti praf şi nu d-ăla bun.

O iau de un braţ şi o trag spre maşină. Cineva îmi dă un şut în fund şi fuge. Mă întorc şi văd cum se îndepărtează un ţigănuş, îmbrăcat într-o geaca Lee Cooper