Chuck de peste tot

 Și cum a fost prima zi?

 Eh și de ce trebuie să știi tu ? Zise Ian zâmbind șmecherește.

 Din simplu fapt că de la anul încep și eu și vreau să știu. Dacă nu îmi spui, te spun, îl tachină ea așa cum îl tachina când erau mici mici. Ian intră în jocul ei. 

 Cu ce ? 

 Cu ce-ai făcut în pivniță azi dimineață.

 Ian dintr-o mișcare îi imobiliză mâinile Katiei la spate și strânse până când feta scânci de durere.

 Bine nu te spun, dar tot tre' să îmi povestești. Tata spune că e cea mai bună slujbă din lume- să lucrezi într-o librărie. 

  Ce știe tata ? 

 Nu spune asta Ian, știi doar că tata știe multe și datorită lui am ajuns aici. 

 Aici unde ? În sătucul asta uitat de lume, unde numeri străzile principale pe degete ? În locul asta care n-aduce deloc cu promisiunea aia unei noi lumi. În sătucul ăsta numeri becurile de plictiseală.

 Și totuși tu nu le numeri. Totuși tu ai o slujbă, prima ta slujbă. 

 E plictiseală și acolo. Noroc că a venit un tip mai ciudat azi și m-a distrat. 

 Ce tip ?

 Păi ce crezi că eu știu cine e? Știu numai că e un tip foarte ciudat. Era bine îmbrăcat, retras, a venit târziu, pe la 8 deși noi închidem la 8,30. A luat aproape fără să se uite vreo 8 cărți din bibliotecă. Părea să caute ceva, răsfoia de zor. Se uita la ceas, ca și cum era contra cronometru. Și cum domnul Portman mi-a zis să fiu amabil, m-am dus la el și l-am întrebat dacă îl pot ajuta cu ceva. Inițial am crezut că e surd, căci n-a schițat nici un gest, nu părea să mă fi auzit, astfel m-am dus chiar mai aproape și i-am zis A« Domnule, sunteți în regulă ? Vă pot ajuta cu ceva ? Și s-a rățoit la mine, cum că știe el cine îl urmărește și să îl las în pace, să mă duc după bibliotecă să îl spionez dacă vreau. M-a bufnit râsul de mi-a căzut și mătura din mână. Nu puteam să cred, tipule ra nebun, iar eu eram singur cu el în toată biblioteca, bine mai era și domnul Portman, dar el era în spate făcea inventarul, deci nu se pune.

 Și ce-ai făcut ? 

 Păi i-am zis adevărul, că suferă de mania persecuției. 

 Cum ne zice noua mama. 

Exact. Apoi am vrut să plec, dar îi captasem interesul. M-a rugat să mai stau. S-a uitat la mine și m-a măsurat de sus până jos apoi mi-a pus tot felul de întrebări. 

 Ce măsură am la pantofi ?

 Care era jocul meu preferat pe la 11 ani ?Cine mai știe ce îmi plăcea la 11 ani, nu știu ce îmi plăcea la 13 și asta era anul trecut. I-am răspuns la ce m-am priceput, căci din nu știu ce motiv mi-a fost nu știu cum, față de el, părea dus. 

 Încă era panicat cu spionii lui și s-a liniștit abia când i-am zis că ne-am mutat aici anul trecut în decembrie. M-a întrebat de Europa.  M-a întrebat cum sunt adolescenții în Europa. I-am zis că din câte mi-am dat seamă cunoscându-l pe Chuck fix la fel ca aici. 

 A trebuit tu să îi zici chiar de bătăușul școlii.

 Păi e adevărat, Chuck este peste tot, prin toate orașele prin care ne-am mutat am dat de câte un Chuck și fix asta i-am zis și lui. A început să râdă iar. Se relaxase. Am stat la discuții până la oră 8.30, apoi mi-a zis că mă duce acasă. Știu că mama s-ar supăra dacă ar știi, dar am acceptat. 

 N-avea mașină, însă am luat un taxi. Mi s-a părut amuzant să merg două străzi cu taxiul, dar el părea obișnuit. Era tare curios tipul, curios și ciudat. M-a întrebat ce vreau să fiu când voi fii mare și i-am zis. 

Si el ce-a zis ?

Că foarte bine - câștigi și bine și ai și propria ta cameră în care să gândești singur, sau în fine cu un copilot, dar nimic nu e perfect. Mi-a zis că și el are un băiat, mai mare ca mine. Îl cheamă Matt. Mă întreb dacă și tata vorbește de mine. 

 Normal că vorbește prostuțule, se mandeste cu noi.

 Da bine Katia, e bine să îl ții acolo sus și când o să te pleznească prima dată, ai să vezi cum se sparge piedestalul. 

 Ian termină o dată cu asta. Ți-am zis că a făcut-o la nervi. L-ai enervat cu discuția aia despre motoare și mașini sport. Cum s-a terminat discuția? 

 Păi mi-a dat o carte din cele 8 pe care le luase și mi-a semnat-o. E dus omu' clar.

 Ți-a zis ce căuta până la urmă? 

 Mi-a zis că era o greșeală, o greșeală într-una din cărțile alea. Visase fix fraza și începea cu”   Nu spuneţi nimănui nimic, niciodată”

 Îmi sună cunoscut. 

 Normal că îți sună cunoscut, doar ești o tocilară.