dragoni scot flacari si se arunca peste artificii complicate
un singur dragon isi gaseste linistea pe umarul meu gol, alb si plin
se agata cu ghearele de breteaua sutienului aramiu cu flori de camp si se aduna acolo cu toata fiinta lui
acolo la umbra claviculei usor proeminente
unde are un ceas sa doarma, sa se gaseasca, sa se adune in el focul nesfarsit
atata timp cat umarul meu gol il primeste
ca si cum l-ar fi asteptat
demult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu