Crinul Galben

Petronela  Murgu fusese iubita tatei in liceu. Am cunoscut-o acum 10 ani, într-o dimineață cand venise la mama la cafea, ele erau prietene. Era perfectă. Experimentată. Nu frumoasă, dar fermecătoare. Cel mai important - știa de glumă. Se întâmpla în anul în care am picat admiterea. Ne întâlneam în apartamentul ei din Pieptănari. Ea dormea în furou chiar și iarna și îmi dansa înainte de culcare. În tinerețe fusese balerină. A  ținut povestea  două luni. A fost fix doza perfectă de bărbăție incipientă, dans și futai antemenopauzic. 

Acum doi ani m-a sunat și mi-a vorbit ca și cum ne-am fi auzit doar cu cateva zile in urma. M-a întrebat dacă mai are tata măcelăria de la Piața Ferentari. I-am zis că da. Atunci vreau neapărat să ne vedem. A ramas stabilit să vina la mine la birou, eram șef de echipă la MC-ul de la Unirea.

Eu tot un Big Mac, ea tot un Mac Puișor. Mi-a explicat care era planul ei - vroia să deschidă un teatru pentru adulți.  Singura ei problemă era lipsa de spațiu și în plus avea nevoie de un partener care  să se ocupe de toate aspectele logistice ale businessului. Afacerea propusa era simplă, în cameră aceea din spatele măcelăriei avea să fie scena. Biroul nostru chiar lângă scenă.  Nimeni nu și-ar putea imagina că Măcelarul Mitică, adică taică-meu care era mai cinstit ca un câine, s-ar putea implica în astfel de afaceri, mai ales ținând cont că era prieten cu toți polițiștii din sector.  Am avut o singură întrebare- nu înțelegeam ce este acest teatru pentru adulți. A râs scurt. “Tot un copil cu puța mare ai rămas Jimmi”.  Mi-a explicat cum avea ea câteva fete în trupa de balet pe care o conducea care ar fi vrut să fie actrițele noastre, pentru o anumită sumă bineînțeles. Vorbeam de o afacere de ordinul sutelor de mii de euro totuși. Ele aduceau și băieții, iar de scenariu se ocupa Petronela. Mi-a întins un bilețel pe care desenase un crin galben.  Să fii sigur că avem niște flyere, căci tot tu te ocupi și de promovare.

In fiecare seara in spatele macelariei erau adevarate razboaie intre clanurile de tigani in timp ce inauntru fetele noastre dansau un Gisselle modern. Erau imbracate  in tutuuri negre si atat. Insistase Petronela sa le imbracam astfel, “Arta ramane arta in orice debara” mi-a spus ea cand am incercat sa o fac sa renunte la idee. Aveam o scena improvizata, pe care  o cumparasem de la un teatru in paragina din centru vechi cu 5 milioane, m-am imprumutat la tata, i-am zis ca pentru un curs de scriere. Cea mai mare cheltuiala a fost cu doamnele de la curatenie, pe care le plateam dublu caci eram constienti ca ele fac cea mai grea munca .  Alt aspect important era securitatea, am angajat doi foști colegi de generală care printre altele fuseseră închiși pentru tâlhărie, dar în care aveam toată încrederea, căci în Ferentari cumetrii între ei nu se fură. În câteva luni am pregătit locul, i-am zis lui tata că mă apuc de scris și am nevoie de o sală mare doar a mea, în care să îmi găsesc muza. Chiar el s-a oferit să îmi dea camera din spatele măcelăriei. Bine că publicul nostru era format din șoferii de taxi și muncitorii necalificați căci nu îmi imaginam altfel de oameni traversând măcelăria, trecând pe lângă hălcile de carne crudă pentru a ajunge în sala de dans. Intrau fetele pe scenă într-un vârtej de forme pline, în formație de V, iar băieții ce aveau doar un maieu negru pe ei le săltau cu o mână deasupra umerilor și cu degetul mijlociu de la cealaltă le penetrau încet, aproape tandru. Petronela insistase pe pașii de coregrafie: 1. ritmic la inceput 2. greoi, inclusiv la nivel de respirație, mișcări, zgomote 3. abia la final profund animalic. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării,ea se ocupă de tot și părea că fusese menită pentru asta

Nu era scandalizată de clienții noștrii, din contra cu unii chiar se împrietenise. Inițial crezusem că va fi greu să găsesc clienți, îmi imaginasem că mirosul de carne crudă avea să îi inhibe, dar păreau să facă abstracție, bărbate de toate vârstele, ejaculau în pantaloni, unii își dădeau pantalonii jos și ținteau scena, alții doar priveau pierduți spre micile balerine din Măcelăria de la Piața Ferentari. Nu numai că n-a fost o problemă racolarea clienților, dar în câteva luni aveam clienți fideli și a trebuit să pun la punct un adevărat sistem de exclusivitate: toți veneau prin recomandări și toți trebuiau să plătească un abonament de 100 de lei. 

Regula de selecție a actorilor era simplă, să fie majori și să fie volubili. Din mâinile Petronelei ieșeau apoi artiștii. Pe băieți îi selectam eu, iar pe fete ea, că să nu intervină subiectivitatea. Asta până într-o zi când mi l-a prezentat pe Jean, un țigănuș cu ochii albaștri, creț și mic de statură, cred că avea doar 1.65. Îl întâlnise pe Jean printr-un prieten comun și mi-a declarat fără echivoc că o să îl angajăm.  Mi s-a părut ciudat, însă cum ea era capul întregii afaceri și avea un fler în a-și alege dansatorii nu m-am opus.  Pentru prima dată de când deschisesem Crinul m-am trezit cu reclamații de la fete. Era dur și le trata ca pe niște vaci dimineața, înainte de muls. Nici una nu vroia să îi fie parteneră.

 I-ați spus și doamnei? Madame nu ne mai aude mi-a răspuns una din ele privindu-și unghiile negre de la picioare

Am încercat să vorbesc cu Petronela despre el, dar n-a vrut să audă. E un artist. Nici nu îți dai seama Jimmi ce mult semănați voi doi. Este cel mai bun de până acum. 

 M-am dus la el acasă. I-am luat și pe Marin și Marinus de la securitate cu mine. Stătea aproape de măcelărie, pe strada Tufelor nr 30, aproape de școala mea generală.  Am fost la barul de pe Trompetului, eu am comandat o bere si el o palinca. L-am rugat să renunțe la Crinul Galben.  I-am oferit o sumă mare de bani, mai mulți decât mă gândisem inițial. S-a enervat. A sărit cu mâna la gâtul meu, deși eram mult mai înalt ca el. Marin și Marinus l-au imobilizat imediat și l-au scos apoi în șuturi din bar. După câteva șiruri de înjurături de mamă s-a liniștit și a acceptat bani. 

 În aceeași  seară când am ajuns acasă, în bucătărie mama plângea în hohote iar tata foarte serios m-a luat la o discutie ca intre barbati. Cand am ajuns in camera din spate cat mai departe de bucatarie mi-a tras un pumn in stomac, tata facuse box in tinerete “Petronela, ce mai femeie, tata! Ce mai femeie! N-am povestit niciodata nimanui ce ma facea sa fac in liceu, in sala de sport. Numai cand ma gandesc ma trec  fiorii.”