Mirel, băiat cuminte cu frică de Dumnezeu, dar cu mintea
scurtă și îngălbenită căci stătea toată ziua cu ochii în
soare s-a îndrăgostit luna trecuta de Constantina, fiică lui Cornel,
fiul lui Nea Petrică, care fusese fînul Bunicului lui Mirel, deci pentru Mirel totul
avea un sens. Constantina, femeie cu nasul lung și ochii mici, pistrui mari ce
păreau mai degrabă bășici pe față ei grăsună și buze subțiri era considerată
fată bătrână deja . Începuse să crească șoricei de casă, pentru că pisicile I
se păreau demodate în timp ce șoricei
erau diferiți, spuneau altceva despre ea și nu miau.
In cele 3 ore de cand s-a trezit Mirel, cu gandul la Constantina
a continuat să conducă oamenii pe
străzile încurcate ale Bombinului. Era unul dintre cei mai buni șoferi de preș.
Avea prestanță și era prostuț, de aceea celorlalți șoferi de preș le era frică
de el. Cine este prostovan, are mușchi până la cer și sare repede la bătaie?
Toți râdeau și se distrau pe seama lui, dar toți îi știau de frică așa că de
fiecare dată când Mirel avea de făcut un traseu mai complicat fie Stanopolis
fie celălalt frate Ghioaca îi săreau în ajutor îi făceau traseul și uneori
chiar îl invitau pe preșul lor și îl duceau să vadă cu ochii lui drumul. Mirel
era tare mulțumit ca șofer de preș. Trăgea preșul zi de zi până când într-o zi
a dus-o cu preșul chiar pe Constantina până la piață. Constantina femeie cu
judecată și cu simțuri ascunse a simțit imediat carnea slabă a lui Mirel și l-a
invitat la ceai.
De acolo totul a fost
poveste. O poveste în care Mirel a renunțat să mai ducă oamenii cu preșul și
s-a apucat de crescut șoricei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu