Zargan Colectiv

-          Elena  s-a trezit cu un singur gând: Mâncarea de Măsline cu Pește. O combinație între o mâncare chinezească pe care o învățase de la WengLi și mâncarea  ei preferată. Avea caietul cu rețete, cumpărase chiar zilele trecute o oala mare de la Morisons și îi mulțumi în gând mamei ei că îi strecură pe furiș în bagaj și doua linguri de lemn.  Weng Li o aștepta deja  în bucătărie. 

-            Fetele  se mutaseră împreună într-un studio în campusul universitar din Coventry. Li se păruse o idee bună să locuiască într-un campus universitar, deși ele terminaseră de un an facultatea. In campus se și cunoscuseră, la un atelier de gatit. 

-          Este totul in regula? (Is everything alright? )

Elena preferă inițial să nu răspundă. Își întoarse privirea spre fereastră către terenul de tenis din spatele căminului. Se simțea singură. Prietenii chinezi ai lui Weng LI erau interesanți, dar de multe ori nu se simțea în largul ei când erau prin preajmă. Facultatea pe care tocmai o terminase nu reprezenta nici un interes pentru ea. N-avea de gând să profeseze. Încă de când venise în Coventry cu excepția lui Weng Li nu găsise nimic care să o facă să se simtă ca acasă. Și chiar încercase. Își cumpărase tot ce acasă nu o lăsau ai ei să își ia. Toate junk-food-urile imaginabile și poate inimaginabile, căci fusese de multe ori cu WengLi în Fastfood-uri chinezești. 

-       Nu ești în apele tale? Ea s-a chinuit să rostească în românește  expresia pe care o învățase cu greu în anul ce trecuse. 

 -      Weng Li știi doar că sunt îngândurata, nu îmi găsesc locul. (I am fine/ dona€™t worry) 

 -      Nu pari să te simți bine din moment ce ai uitat de Zargan. Asta este acum. Mâncăm din nou doar Românește zise Weng Li în timp ce puse ceapa la călit. (You don’t seem alright. You forgot the Zargan. Anyway we will eat Romanian. Again) 

 Elena se apropie de chinezoaică și cu lingura de lemn îi mângâie pulpa dezgolită.  

 -      Mai întâi vreau să gust din tine ca dintr-un platou de fructe de mare. (I want to feel  you like a sea food platter) 

 Sfârșit 1 (*cel colectiv) 

 Elena luă ultima înghițitură. Știa ea de ce nu cumpărase Zărganul. 

  Sfarsit 2

Fețele se întinseseră pe masă din bucătărie, peste limbă crudă, măslinele de pe tocător și sosul lui WengLi special făcut pentru delicatesa. Elena bagă un deget în sos și cu celălalt îi mângâia lobul urechii în timp ce o săruta pasional pe chinezoaică. Amândouă detectară un miros puternic de gaz. 

 -N-ai stins focul? Întreba Elena în românește când văzu focul ce se ridica insistent peste dulapul de deasupra aragazului. Weng Li strigă ceva pe chinezește. Elena aruncă apa peste foc. Focul se înteți și mai tare. De ce nu mă ajuți? 

 

 ç©é.  (we will die) Doar atât repeta în chineză.  Weng Li plângea în hohote fără să se miște.

* Creat prin aportul participantilor la cursul de povestiri de vara, in vama.