sâmbătă, 14 aprilie 2012

Vremea faptelor marunte

Se strang in juru-mi ca intr-o poveste si zmei si zane si balauri si-mi incalcesc incet dar tainic cate o suvita de par rosu.
Mi-e rosu parul de balaur, mi-s ochii blanzi de zana buna si un zmeu imi trage sufletul la vale.
E vremea faptelor marunte.
Cand zmeii mici si mari deodata mi-asteapta sufletul in vale, cand am balauri ce se joaca prin parul rosu incalcit, cand mi-s ochii plini de zane bune si de dorinte de copil. 
Mi-arunc eu tolba si ma spal. Imi cad balaurii unul cate unul in raul inrosit de mine. Ma cuprind zmeii dintr-o parte, imi prind umerii si imi pleaca privirea.
Caruta aluneca iar sufletu-mi-e zdruncinat, sunt zmeii cei rai ce m-apuca de picioare, de umeri, de nas si de ochi. 
Caruta se opreste. Sufletu-mi coboara in rau se spala si el incet incet pana ce din suflet mi-e zmeu.

Doar ochii-mi se spala singuri.