marți, 19 iunie 2012

Mama si CS-ul



Ma gandeam zilele trecute la ce calitati imi trebuie, ce abilitati trebuie sa dezvolt in mod constient ca sa devin un client service mai bun. Ma gandeam mai cu seama la un lucru pe care mi l-a spus un coleg la un moment dat „ Nu te mai purta ca si cum ai fi omul clientului in agentie caci nu esti. Trebuie sa fii omul nostru in fata clientului”. M-a pus pe ganduri... si apoi am ajuns acasa si mama si tata discutau in contradictoriu din cauza unui prieten de familie. Tata ii spunea „ nu inteleg de ce ii tii partea, ar trebui mereu sa fii de partea mea”. Mama i-a raspuns, „ pai da, exact asa sunt eu de partea ta, chiar de multe ori fara sa iti dai seama.  Ei... lasa-ma atata timp cat vrei sa cedez, sa fac cum zice x-ulescu nu inseamna ca esti de partea mea.  Acum vreau sa faci ca el, data viitoare poate am sa vorbesc cu el sa faca el ca tine”. 

Mama mediaza.

 Cand eram adolescenta media intre noi si tata. Daca noi il intrebam daca ne da voie sa mergem la o petrecere (in weekend, pana la ora x si ne aduce nu stiu cine acasa) raspunsul lui indiferent de variabile era NU- ca doar de... „Nu” e cel mai frumos cuvant. Ei bine si eu si sormea invatasem... mergeam prima data la mama, careia ii spuneam – cu cine mergem, cat stam, unde e petrecerea si ii dadeam si un numar de telefon ca sa aiba ea in caz ca noi nu raspundem... si apoi... peste doua –trei zile venea tata ca prin minune si ne lasa banii de cadou pe birou. 

Mama mediaza. Apoi mama organizeaza. 

Nu se misca ceva in casa fara sa stie ea.
Zilele trecute radeam cu colegele mele mai in gluma mai in serios ca o sa invatam photoshop curand, caci ... vremurile fara art sunt vremuri grele, dar pana la urma singurul nostru art s-a descurcat.
Mama face si cumparaturile. Inainte de toate are o lista, la o lista la o lista si cand ajunge la magazin incepe sa taie de pe lista. Zahar am luat, faina.. si ardei gras mai avem... si imi amintesc de o alta lista, care suna cam asa :Deliverables: kv + declinari- flyer, poster, roll up, etc. KV-ul e in creatie- pozele le-am cumparat, sunt RF, sunt pe istock – da ne incadram in buget, ah.. sa nu uit sa cer cotatie de muzica.. sa fie de librarie...da da de librarie si tot asa. Iese mama din magazin ajunge acasa si din toate partile aude- ai luat si ceva dulce? Suc ai luat? Dar de ce n-ai intrebat daca aduc minibrezel?

Si tot asa imi suna in cap „Nu i-ai zis clientului ca nu se poate? Ei cum... dar de ce n-ai intrebat si de asta, si de asta, si cum tu nu stiai ca ne trebuie highrez  totul ca sa putem lucra la rezolutie buna... ba da stiam, dar inca n-am apucat sa cer... n-am apucat sa cumpar si dulciuri caci sunt foarte incarcata cu tot restul. Si nimeni nu mai zice nimic...nici noi, nici tata, dar in sinea noastra nu suntem total multumiti... nu suntem caci credem ca noi in locul ei am face mai bine.. ce sa fie asa de greu.. ne organizam mai bine.. TEORETIC totusi... TEORETIC...

Cand ne mutam mama pune fiecare cutie cu eticheta ei in locul bine determinat, mai impacheteaza ceva, despacheteaza altceva, mai gaseste timp sa si gateasca sa duca si catelul afara.... Cum sa mai gasesti timp si pentru blisterul ce striga revizii de la imprimanta, si pentru research-ul ce trebuie facut si pentru cele 3-4 conturi ce trebuiesc urmarite si pentru lungile discutii cu clientii si pentru dezbaterile cu creatia, poate ei au dreptate, poate tu ai dreptate – la sfarsitul zilei irelevant cine are dreptate, trebuie sa iasa cat mai bine... si clientul devine nemultumit atat de usor... si da... 

Nu-i poti multumi pe toti, indiferent ca tu cumperi cartofi si nu dulciuri... sau negociezi un brief. Nu exista job mai greu ca cel de mama... si tind sa cred ca e urmat de cel de client service.  TBD

duminică, 17 iunie 2012

Aproape ca mi-a luat banii de pachet

toata lumea stie ca in scoala oricine da de acei copii rai ce ne iau banii de pachet, ne ameninta si ne trimit sa facem tot felul de lucruri pentru ei- de la teme, pana la treburi prin casa. Mie nu mi s-a intamplat asta in scoala... poate pentru ca eram fata, sau mai timida.. sau pur si simplu. Insa ciudat la 24 de ani mi s-a intamplat chiar vinerea trecuta, la birou. Nu m-a trimis sa ii fac temele dar m-a trimis sa ii fac cafea. Eu care nici nu stiu sa fac cafea. Ceea ce a facut a fost sa ma inconjoare si sa ma presioneze ca un copil voinic pe cel ce pare mai slabut. Suntem mai mereu copii.