miercuri, 28 noiembrie 2012

Some memories that are never to be forgotten.

Remember when we used to talk about anything as it was everything?
Remember when we used to cook, at first me then you, and then both of us or the three of us... in your kitchen? Remember when because of you I learned to love cooking?
Remember when with my eyes not closed but not opened, sometimes I could not talk because of the sorrow I was feeling?
Remember when... you said nothing... just stood there with my hand in your hand?
Remember when... we were always late? and the boys were waiting for us to go to diner, to sushi or whatever? Remember when... we went clubbing and you drank 12 shots of votka? you the little tiny you... You surprise me... I knew you are so strong.. you could do anything... but this.. I said.. "maybe is not such a good idea.." Do you remember you were perfectly fine? Not at all tipsy or dizy?
Remember when in our group we just stood and watched movies and spend time together, and went clubbing, and we were all... with all our hearts.. there.. in Renu's room.. or in our kitchen... playing I never? Remember you know almost all my little secrets?

I just remember the feeling I had in that airport.. when I left home. I felt happy for knowing you... and after that... started waiting for our reunion.

Tsingtao... my dear one.  I drink a beer and think of you!


in spatele vizorului

Dezbrac incet dar sigur zidul de lut din jurul sufletului tau.
Imi rotesc ochii de doua ori seducator... intarzii ritualul pentru a-l amplifica.
Zidul este gol. In sfarsit. Si acum a venit momentul sa caut.

Aveam mai demult un fel de cheie de hartie, dar la nervi am aruncat-o pe foc. Acum trebuie sa gasesc lacatusul, sa imi faca alta cheie. Si ah... cat timp pierdut... ah cata nebunie, pentru o simpla cheie de hartie... Am gasit vizorul totusi. Am la ce sa ma uit cat lacatusul lucreaza de zor. Vizorul asta este cam ciudat caci imi arata imagini contradictorii... imi arata vise, dar pline de trufe mici ale fricii impamantenite atat de puternic. Imi arata amintiri...dar amintiri vagi... si ce se sterilizeaza pe zi ce trece. Amintirile sterpe ale vietii trecute. Imi arata... speranta... asta da... vad pasuni intregi de speranta. Si acolo... din speranta aia am sa cos in sufletul tau... vise fara trufe. Vise crem si mov. Ce cresc singure primavara si toamna. Ce se hranesc cu soare si carti si filme, ce se invart intre flori de mac si se destrama repede, dureros, dar nu letal. Vise ce mor si cresc altele in loc.


Lacatus, grabeste-te... Lacatusul linistit... imi lasa jumatate de cheie pe masa... doamna... stii ceva? Deja am stat mai mult... am stat peste program. Ne vedem luni. "Lacatus, te rog nu ma lasa asa... cu ea incompleta, te platesc dublu". Timpul meu nu e de vanzare, doamna. Luni, asta daca mai vreti. Lacatusul pleca... iar eu.. iar eu cum sa stau sa privesc pe vizor pana luni? Luni e departe. Luni nici nu exista cand azi e vineri.


prietenilor mei, pe care ii astept.

Daca ti-e dor cu adevarat de un prieten....

Iti displace sentimentul pe care il ai cand colegul tau te intreaba... "ce data este azi?". Nu e data in care am sa o revad, asta e clar. 

Daca ti-e dor cu adevarat de un prieten....

Cand esti in jurul celor dragi numeri mereu mai multi, aduci mai multe lingurite pentru prajituri si mai multe pahare... le lasi acolo.. pe masa sa fie... caci sunt doar in cinstea cuiva acolo. 

Daca ti-e dor cu adevarat de un prieten... 

Se intampla sa mergi dar neatenta la drum, citind ziarul poate.. in drum spre metrou.. si cand ridici ochii sa ti se para ca o vezi acolo, in blugii ei largi si cu parul pana la umeri. Dintr-o data ai asa o emotie... o emotie ce iti aminteste de copilarie... doar ca dureaza prea putin. Iti dai seama ca nu e ea. Treci pe langa fata aceea care doar cu un moment inainte iti parea cea mai apropiata prietena, treci pe langa cu o indiferenta nesimtitoare. 

Cand ti-e dor cu adevarat.... 

Te misti mai greu putin si simti mai greu putin. Lucrurile se intampla, dar tu totdeauna iti pastrezi o nota- sa imi amintesc sa ii povestesc si de asta.. sa ii zic si de intamplarea de azi. Aventuri trecatoare, pe care tu le traiesti intens, dar mereu cu un colt intors... si aici a ramas un semn de carte... ca sa stiu de unde sa incep povestea. Cand ti-e dor cu adevarat...si stii ca dorul se apropie de sfarsit, ca in sfarsit va revedeti, zilele se multiplica... de sute si sute de ori. Ti-e teama sa nu cumva sa se sparga globul si sa afli ca de fapt... avionul nu aterizeaza pe 18 decembrie... ci aterizeaza pe 19.... inca 10001 de doruri. 

Va astept... 

duminică, 4 noiembrie 2012

un vis de gargaun

O inima de om, in centrul plexului. O inima de om ce nu e inima, e o camera, pe care nimeni nu o vede. Acolo isi are cuibul un gargaune. Se plimba gargaunele intre cei 4 pereti. Inima de om pompeaza. Pare sa cutremure totul. Gargaunele isi facuse casa, avea scaune si masa, in caz ca... ei bine nici el nu stia in caz ca ce. Doar ca asa era politicos. Din cand in cand inima de om pompeaza, peretii casei sangereaza, gargaunele se ascunde sub masa. Cand totul se opreste se formeaza doar pentru un moment o fereastra mica. Asa se intampla de multi ani. Intr-o zi nu stiu ce ii veni gargaunelui de se arunca de la fereastra. Fie ce o fi si plonja inainte, fara frica. Era un curaj nebun. Un curaj de gargaun. 

In inima de om se naste un alt gargaun. El traieste intr-o camera mai mare, caci camera se largise de la fostul locatar. Era deja mobilata, doar ca acest nou gargaun nu e multumit deloc. El nu sta si nu remodeleaza, el bate in peretii casei, bate pana ce peretii se crapa putin cate putin. Se arunca fara remuscari in afara. Era un gargaun rebel. Nu ii placea inima de om. Era chiar si atunci prea mica. 

In timp multi gargauni si gargaunite au locuit in camaruta, si pe masura ce plecau, camaruta se facea mai mare si mai mare. Pana cand la un moment dat, ultimul sau gargaun, un gargaun ce se nascuse deja batran isi spunea din cand in cand... Aceasta este casa mea, o lume intreaga, cu pereti invizibili ce pompeaza, ce mai sangereaza din cand in cand, dar de ce m-as speria? E o lume ca oricare alta, nici mai buna nici mai rea. E o lume in care mii de alti gargauni asteapta in spatele peretilor ei. E o lume in care singuratatea mea ce mi-o compun in timp ce citesc ziarul cu ultimele noutati din lumea gargaunilor din lumea intreaga se intregeste in fiecare dimineata. Sunt trist doar caci imi amintesc de cei ce au fost inaintea mea. Sunt trist doar caci pe ei ii port in gusa mea de gargaun. 

O inima de om cat omul de mare aici traia un gargaun ce s-a nascut batran, dar n-a mai trait nici el mult, caci dupa un timp inima s-a oprit. Totul s-a prabusit, acum e tarana. 

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

cand joc barbut cu luna noiembrie

se intinde noiembrie inaintea-mi si imi sufla in urechi a iubiri trecute. mi se imprastie frunze aramii in sufletu-mi netimpuriu.
se intinde noiembrie ca un voal de mireasa nebuna ce chiuie a inceput de iarna si sfarsit de toamna. Am prins-o de-un picior ca pe-o gaina, as vrea sa o tai, dar se uita fix in ochii mei caprui.

M-a prins noiembrie in causul palmei sale. Ma invarte ca pe un zar... sa dea bine, sa aiba noroc, sa iasa mare. Am pariat noi doua.... pe un vis de toamna dulce amarui.

6-6, 5-5, 6-6?