duminică, 11 octombrie 2015

Un al doilea dialog. Tot cu un art

Nu e pe brief?
Da-l dracu de brief. Iti fac eu alt brief, unul cu sens si cu putere, unul care sa creeze, nu sa denatureze.
Da nu e pe brief. Refa.

Sa ma prefac in mlastina si sa ma calce in picioare toti puii de tigani, ca nu refac.
Tre sa vorbesc cu seful tau.
Sa ma intorc la demiurg si sa se joace de-a calcatea cu mine, si tot nu refac.

O sa dau un mail, ma vad nevoita sa dau un mail. 

Da-l dracu de mail, da-l o data. 

Nu e pe brief. Nimic nu e pe brief, caci brieful e o mizerie. Brieful e o aglomerare de propozitii fara sens, aduse impreuna din diverse departamente, lipite cu putin rahat, ca sa sune bine si imbacsite de parfumul frumoasei noastre cliente.
Sa atragem non clientii, cu o activare punctuala, o data intr-o viata, cu o aplicatie de facebook, cu o animatie, ieftina bineinteles. 

Pai daca tot ii atragem hai sa le si gasim o intrebuintare, sa le bagam cheia in cur si sa ne jucam cu ei, ca doar sunt roboteii nostril, fac tot ce le spunem noi. Ca doar e creatia mea. Si ma duc cu mama la vrajitoare sa ii puna un descantec sa vina spre brand, ca mustele.

Sa facem din rahat bici si sa miroasa frumos. D-aia imi place mie treaba asta. Da Ana, da. O sa refac, sau il pun pe asta mic, abia venit sa faca si el o varianta. Trimitem doua. A noastra si a lor. 

in dialog cu un art director

Corell, photoshop. AI.
Ai si tu un scop.
Culori vii, rosu carnos, un strop de emotie si un rotocol de tot ce poate fi, intr-o singura imagine. Ai.
Ai si tu o viziune.
Si vin eu din cand in cand, cu cate un topor si rup. Si sparg si amenint zbierand. Viziunea sa fie rosie, vie, pe brand. Si sa comunice fix. Tot. Tot ce ai.
Ai si tu din cand in cand dreptate.
Si atunci iti aduc flori si te felicit. Dar imi trece repede. Caci tot ce ai tu in corell, photoshop sau AI, mi se pare ca e ce imi trebuie mie, doar putin optimizat. Intelegi tu ce Ai?


sâmbătă, 10 octombrie 2015

Constitutia iubirii

Ti-ai scris constitutia iubirii pe un servetel, intr-un restaurant de cartier.
Ai comandat un pahar de vin alb si o portie de mici. Doar pentru ea.
Cand a ajuns i-ai zambit si i-ai povestit putin de cine ai fi putut fii.
De fotbalistul cu parul pana la umeri si picioare mari
De omul de circ, pe care l-ai fi urmarit de mic sa inveti toate trucurile si apoi sa devi cel mai mare magician al timpurilor noastre, jongland cu mingii de foc.
I-ai zis de acela - pe jumatate japonez, care scria manga si urmarea aventuri si anime-uri.
Si ea a ras. A ras si ti-a daruit si ea ceva, ceva ce ai pastrat in buzunar pana azi.
De-aia iti place tie, tata, sa porti haine ponosite. D-aia iti place tie tata sa te plimbi singur prin Cismigiu, in zona sahistilor. Nu joci, doar te uiti. Imi zici mereu ca iti cauti nimicul. L-ai lasat pe acolo pe undeva, printre dalele din parc.

Acolo a dansat ea in ziua nuntii. Acolo a dansat ea cu prietenele ei, in ziua nuntii si acolo au ras si nu si-au amintit de tine. Dar nu-I nimic, pentru ca undeva sub picioarele ei, ramanea mereu si nimicul ei. 

Marina

Intr-o bluza rosie, cu buze frumoase, cu ochi de fetita, cu inima plina de vise zburdalnice.
Dar n-ai sa o recunosti nici dupa ochii curiosi, nici dupa buzele frumoase, ai sa o recunosti dupa zambetul larg si sincer, dupa vocea care gadila lobul urechii.
N-ai sa o recunosti nici dupa releve-urile teribile, nici dupa coduri si analize, sau inscriptii secrete in Meti, ai sa o recunosti dupa dorinta de a ajuta, de a culege dupa altii si pentru ei, de a-I ridica si dupa dorinta de a fi bine, de a fi lumea ei o lume echilibrata, nu tot timpul usoara, dar o lume echilibrata.
Cu flori cu multe flori, cu mobile crema si alba si un dressing in care s-ar putea ascunde cu usurinta 3 prietene ale ei. O lume care sa aprecieze o piesa buna de teatru, o seara de dans si un pahar de vin. O lume cum se cuvine. Cum I se cuvine ei, si o lume pe care i-o doresc, din suflet. Acea lume in care visele zburdalnice nu sunt doar vise.


vineri, 2 octombrie 2015

Unghii de metrou

 Colapsul unghiilor albastre din metrou este complet.
 Scobite ușor. Atinse de detergentul de vase.
 Se lasă mărturie a unui “As vrea, dar nu am timp”
 Colapsul unghiilor nefăcute din metrou este imminent.
 Galbene, bolnave, unghii de femeie cu copii mici ce a reușit să fugă. Să viziteze un târg hand made. și ce a luat? Ceva jucării hand made.
 Colapsul unghiilor lungi, roșii de vrăjitoare se răsfrânge asupra tuturor.
 Sunt unghiile de scenă, ale fetelor prea timide să se prezinte singure. își toarnă fondul de ten și un pic de ruj roșu, nelipsitul contur este acolo. Nu de alta să se potrivească cu roșul unghiilor prăbușite în clișeu.
 Aștept metroul următor. Unghiile mele sunt prea obosite azi pentru înghesuială, colapsul fiecărei unghii de câte o culoare se face simțit. Sunt obosită azi, cum sunt mereu când am câte o unghie de o altă culoare.

Mâini străine

 Mâinile mele nu mai sunt ale mele.
 Miros a trabuc și a piele de taur

 Mâinile mele se pierd printr-un păr blond cenușiu
 Se ridică spre cer și se prefac în lut.

 Mi-ai zidit mâinile în lut și mi-ai zis că așa îți plac.
 Reci. Nebune. Pariziene.