sâmbătă, 31 ianuarie 2015

2 sticle

Cand eram mai mica imi era tare frica de tata, asta pana intr-o seara cand am descoperit ca si lui ii e frica de muma padurii. Oana plangea inca, dar macar nu mai zbiera. Era singura in sufragerie, in carucior. Eu cu papusile in dormitor nici nu l-am auzit intrand. Vorbeam cu ele. Lucia si Irina erau preferatele mele, erau singurele papusi Barbie.  
-        
-    Irina, Lucia, voi nu o supărați pe mama cum o supără sora ei. Voi sunteți cuminți și mă ascultați.  O auziți? Și acum plânge. I-am tot dat suzeta. Degeaba. Tremură. E și roșie la față. Eu sunt sigură că nu eram așa de rea când eram mică. Sunt sigură, oricat de rea ar spune bunicu' ca eram. 
Tata a intrat in camera si m-a luat de un umar. M-a intrebat de ce am lasat-o pe Oana singura. De ce am lasat-o acolo? E rosie la fata, tremura, e uda si crede ca s-a si lovit la un moment dat ca are o vanataie la obraz.
-        N-am scapat-o eu, tati, n-am scapat-o.
-        Unde e bunica?
-        Nu stiu, a zis ca se intoarce repede. Trebuie sa ajunga.
Tata nu trebuia sa stie. I-am promis. I-am promis lui buni. M-a intrebat unde s-a dus, dar n-am putut sa ii spun ca s-a dus la magazinul din coltul blocului, la doamna aceea incapatanata.
-               Iei două sticle Ana, da? Și păstrezi restul. 
 -              Da pentru guma mea
 -              Știi că trebuie să împarți și cu Oana.
 -              Ea e prea mică, vorbește doar pe limba ei și nici nu știe să mestece gumă
 -              Atunci trebuie să îi iei altceva - un măr pentru mărul cu biscuiți sau altceva.
Tata i-a zis lui mama ca buni e inconstienta, nu stiu ce inseamna asta, dar sigur inseamna ceva rau. Nu vrea sa o mai vada pe langa copii lui. Am inceput sa plang. Nimic nu s-ar fi intamplat daca doamna de la magazin mi-ar fi dat mie, buni n-ar fi plecat si tata ar fi venit ca de obicei acasa, s-ar fi pus pe canapéa si s-ar fi uitat la meci, pana venea si mami, iar noi tot cu buni am fi stat.

- Sărut-mâna îmi dați și mie două sticle dintr-acelea mari?
- Ți-am zis și ieri că nu îți mai dau. Dacă vrea ea să cumpere e altceva, dar să te trimită pe ține.Nu. Nu îți dau 
- Va rog, ea nu poate să vină, trebuie să stea cu sora mea cea mică. 
- Da și ce o să mai stea după două sticle alea€¦ tu câți ani ai?
- Cinci ani și două luni 
- Păi și crezi că ești mare, atât de mare încât să cari două sticle? Știi la ce sunt bune sticlele astea? 
- Sigur că sunt mare doar știu să scriu și mama și Ana și la anu’ mă duc la școală. Nu mă lasă buni să gust ce e în sticlele alea, zice că e otravă pentru copii. Sunt doar doua sticle, nu sunt grele, sunt atat de puternica de o sa car si restul. Pentru mine gume si pentru Oana un mar. 
- Ah și pentru oamenii mari nu e otrava? Hai că m-ai lămurit, gata, ia-ți sacoșa asta și pleacă acasă că nu îți dau până nu vine un adult cu tine. 
- Un adult? Ce e ăla? 
-Un om mare, cum sunt eu. 
- Off da’ n-am pomenit ce încăpățânați sunt oamenii ăștia mari. 
Buni stia cat s-ar fi suparat tati. Si mami era suparata, dar si ingrijorata pentru buni. L-a sunat pe unchiu Matei sa plece impreuna sa o caute. Deja trecusera 5 ore de cand please de acasa. Buni mi-a zis ca nu trebuie sa spun nimanui, dar mami plangea.
-               Buni îmi pare rău. N-a vrut să îmi dea. A zis că până nu vine un adult cu mine nu îmi dă și punct. 
 -              Offf doar nu aveai bani din furat, normal că nu cumpărai pentru tine. 
 -             Trebuie sa ma duc. Oana doarme, nu se trezește ea până mă întorc eu, trebuie să fii cuminte să nu o trezești. Nu e la ea în pătuț, e pe patu’ mamă-ți între perne, cum mai doarme ea din când în când. Dacă se trezește cumva îi pui suzeta, că se liniștește imediat.  Știi că ești fată mare, da? Știi că este secretul nostru? 
 -              Da buni stiu - nici mami, nici tati, nici bunicu’ nu trebuie să afle. Doar eu știu cât te doare inima și pentru inimă e un singur remediu, chiar dacă dup-aia miroși urât. 
 -              Eh lasă că îmi dai o gumă Turbo de la tine și nu mai miros așa urât dup-aia. 
Am si mintit. I-am zis lui mami ca nu mi-a fost deloc greu sa stau cu Oana, da’ de unde? E o sora atat de rea. E mica si nu stie ce face, zice buni, dar pare ca intelege. Vorbesc cu ea si gangureste, sau plange.
-        Shhht shht te rog nu mai plânge. Ia suzetă. De ce o tot scuipi? Nu ești deloc cuminte. Oare ți-e foame? Unde ți-e biberonul? N-am voie să te iau dintre perne, nu te mai răsuci atâta. Fii Cuminte ca mine! Nu mai țipa! Oana de ce tipi? Că nu e frumos să tipi. Cred că ți-e foame. Ooof unde e biberonul? Să te iau în brațe? N-am voie. Mi-a zis mami - Ana ești încă mică și dacă o scapi? Ce facem atunci? N-ai voie să o iei în brațe, poți doar să o plimbi cu caruciorul; Asta e.  Pun pariu că ți-e dor să te plimb cu căruciorul. Eh te iau doar puțin în brațe, cât să te pun în cărucior, că doar mamă a zis că am voie să te plimb în cărucior. Ești așa de roșie la față și de urâtă. Nu înțeleg cum zice toată lumea că ești frumoasă. N-ai păr deloc în cap, uită-te la mine ce păr frumos am și blond și lung și două codițe. Ai numai haine murdare, îți scuipi toată mâncarea pe care oricum nu o mesteci. Tragi pe toată lumea de urechi și de nasturi și dacă prinzi un fir de păr rămâi cu el în pumnul tău orice ar fi, nu mai stii saptamana trecuta? Ce am plans din cauza ta? Bine. Recunosc. Ai și tu ceva frumos. Ai ochii frumoși, că ai lui buni, toată lumea zice. Oof unde o fi buni? Oana nu mai plânge, te rog nu mai plânge. Mă faci și pe mine să plâng. Nu te-am scăpat din brațe și te-am și plimbat în cărucior.  Ai fost cuminte până acum, dar nu te mai pot plimba, mă dor mânuțele. Nu te mai plimb gata. E ora să îmi schimb păpușile, altfel or să plângă și ele. Rămâi aici te rog. 

M-a culcat tati. Tati nu imi canta, cum imi canta buni si mami. Tati parea suparat si mi-a zis sa inchid ochii sa numar pana la 10 si o sa adorm, dar eu stiu ca vine muma padurii daca nu e aici buni sa imi cante. Am inceput sa plang de frica. Tati m-a luat in brate. Cred ca si lui ii venea sa planga, asa ca l-am mangaiat pe cap si i-am zis ca il apar eu de muma padurii. 

miercuri, 7 ianuarie 2015

portocala decojita de bunicu'

Mi se desprind una cate una de pe trup,
fricile de blocuri inalte,
de oameni straini
de corporatii insetate de somn pierdut si stres asiduu.
de lift si de soareci, nu de sobolani sau paienjeni ci soareci mici de tot.

Le decojesc intai asa cum decojesc portocala, niciodata cu un cutit ci cu dinti.
Cum facea bunicu si abia apoi folosesc cutitul, sa nu se strice floricica de mai tarziu

Bucatile albe de piele ramase
le pilesc apoi singura, caci nu am timp sau resurse sa merg la pilitorul sef din cartier.

Urmele rosii le acopar cu fond de ten mediu, iar cojile le pun sub perna, sa imi miroasa in vis a portocala decojita cu doua decenii in urma de un bunic al copilariei mele.

Desteptarea la 7. Bucatile albe inca sunt albe. Bucatile rosii inca acoperite.
Ma trece o sete de somn pierdut si stres asiduu ma asteapta la 45 de minute de mers cu tramvaiu' in directia Militari sau Pipera, nu mai stiu exact.

Ma invelesc cu frica de frig, de incultura si de singuratate si pornesc. Tramvaiul e deja in statie.

Dumnezeii lui Tanti Maria

 Astăzi am întâlnit-o iar pe tanti Maria. Am fost cu mama la patiserie și era acolo, vindea cozonac. Mi-a fost teamă că o să mă certe când am furat un colț de pâine. Nu m-a certat, dar mi-a zis să iau toată pâinea. N-am prea înțeles de ce, că doar mai avea o groază de miez și un colț întreg pentru ea sau restul lumii. Mama e tristă că a murit bunica. Eu n-am mai văzut-o. Nu m-a lăsat mama să îi văd fața, a zis că trebuie să o țin minte cu ochii frumoși. Bunica avea ochi albaștri, părul negru și fața albă. Când jucam cip- cirip i se întindea pielea de pe mână cu două degete. Cel mai mult îmi plăcea să mă joc cu ea cip cirip și să o dau cu parfum. Avea un parfum ce mirosea în același timp a scorțișoară și a lămâie. Apoi ne uitam amândouă la desene, dormeam amândouă și ne rugăm împreună la Doamne Doamne.

Acum nu mă mai pune nimeni să mă rog în fiecare seară, dar eu mă rog. Mă rog în gând și când mă duc la școală. Trebuie să știe Doamne Doamne că mă gândesc la el mereu, altfel se supără. "Karina, vrei să se deschidă pământul să ne înghită pe toți? Vrei să ne plesnească cu un trăznet? Trebuie să te închini Karina și trebuie să te rogi. Roagă-te pentru toți și mai ales să pentru iertare." Mă rugăm să mă ierte. Să mă ierte pentru că l-am trosnit pe Remus în pauză peste ceafă când m-a tras de fustiță, să mă ierte pentru că am spus-o o minciunică că să nu mă oblige mamă să mănânc spanac, să mă ierte pentru că n-am putut să plâng când a murit Bunica. Pentru asta nu cred că o să mă ierte.

Tanti Maria i-a zis lui mama azi să dea de pomană 3 zile pâine și 3 zile țuica. Știam că tanti Maria are o relație specială cu Doamne Doamne, pentru că mama îi spunea mereu lui Bunica despre toți dumnezeii Mariei. Putea să vorbească cu mai mulți, eu îl știam numai pe unul. M-am hotărât să îmi iau inima în dinți și să  o întreb. De obicei mami mă aduce la patiserie, apoi iese în spate să fumeze și nu o mai vedem până la 4, când trebuie să plecăm acasă. Trebuie să facă bani să îmi cumpere gumă și Kinder.

 Eu stau mereu cu tanti Maria, ca trebuie să fiu fată cuminte și să ajut la vânzare. I-am zis într-o doară lui tanti că am visat-o pe bunica cum mă ceartă pentru că nu plânsesem la înmormântare. De fapt nu o visasem, dar vroiam să știu ce părere au Dumnezeii ei despre mine, că am fost rea. Tanti Maria m-a trimis să aprind o lumânare la biserică.

Zis și făcut.  După multe rugăminți, mami a fost de acord să mă ducă la Biserică să aprind o lumânare. Pentru că sunt fată mare, am cumpărat singură lumânări, m-am ridicat pe vârfuri să văd ce bani îmi da, bunica mă învățase că întotdeauna trebuie să numeri bani, indiferent ce cumperi. M-am închinat și am început să număr bănuții. Erau 4 lei rest. Luasem lumânări de 6 lei. I-am mulțumit măicuței și m-am închinat iar. M-am închinat iar. Mamă nu a vrut să între în biserică. A rămas în curte și și-a aprins o țigară. Eu am intrat. Mă închinăm încontinuu. Mi se părea că așa o să mă observe Doamne Doamne, după câte cruci îmi fac. M-am așezat în genunchi tremurând. Nu îmi era frig. I-am povestit lui Doamne Doamne despre bunica mea, Tina, despre cât de bună era și i-am zis că sper că e în Rai cu el. Apoi m-am gândit că poate nu și i-am zis că dacă n-a primit-o în rai greșește, că nimeni nu spune povești cu baba cloanța și prințesa din pădure mai frumos că ea. Apoi m-am gândit că bunica ar zice că El știe cel mai bine, că ce decide El e corect și că mă poate lovi trăsnetul chiar acolo în Biserică. Am zis de 10 ori tatăl nostru în semn de "îmi pare rău" și mi-am luat la revedere de la Doamne Doamne. Cât de ciudat era să îl vizitez, fără să fie și Bunica acolo.

Mă innecam de la tămâie dacă stăteam prea mult și  de aceea imi placea sa stua in curtea bisericii sa observ babutele, erau singure și vorba lui bunica foarte amărâte. Îmi doream să le iubesc, pentru că Doamne Doamne le iubea. El ne iubește pe toți. Babutele acelea mă întristau. Nu le voiam pe lângă mine. Vorbeau mereu de fii care nu erau acolo și de nepoți îndepărtați. Mi-era milă de ele. Nu știu nici acum ce crede Doamne Doamne despre milă. O să o întreb într-o zi pe tanti Maria, că ea le știe pe toate.  
  
 Ieșind din biserică, în fugă până la mama, care era la a doua țigară, am rugat-o să îmi dea lumânările. Mi-a dat doar 3, să mai avem și pentru data viitoare. Am intrat mai întâi la vii, că așa îmi spusese maica de la lumânări că se face. Se cinstesc vii și apoi morții. Am aprins o lumânare pentru vii, deși eu vroiam numai la morți. M-am dus apoi la morți. Am închis ușița după mine. Era doamna de la lumânări inauntru,era neagră și plină de bube pe față. Mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus, fetițo te-ai întâlnit cu dracu acolo? S-a uitat spre una din cele două lumanari pe care le aveam în mână. Doamna de la lumânări era ciudată. Mi-a mai zis să mă spăl cu busuioc și să beau vin sfințit în fiecare dimineață. M-am uitat la lumânare și nu știam la ce să mă gândesc. M-am gândit la Doamne Doamne. M-am gândit apoi la desenele la care ne uitam, m-am gândit la mama apoi mi-a părut rău că m-am gândit la mama, nu știam regulile morților, dacă m-am gândit la mama și ea încă trăia, ce însemna? Însemna că o să moară și ea? "Doamne Ajută-mă să nu moară" asta îmi repetăm în minte, apoi scuipam în sân cum o vazusem pe bunica și tremuram din toate încheieturile. Doamna cu lumânările se uita fix la mine. Când am pus lumânarea în locul special pentru lumânări, am simțit un miros de lămâie și scorțișoară. Doamne Doamne n-avea cum să mă ierte pentru toate, erau prea multe. Doamne Doamne nu uită. Am luat-o pe mama de mana si am pornit spre casa. Am fost si a doua si a treia zi. Si tot asa. De la un timp ii zaresc pe langa altar pe Dumnezeii lui tanti Maria. Le zambesc si fug la scoala.

"Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu?, zice Domnul. Au nu umplu Eu cerul şi pământul?, zice Domnul.” (Ieremia 23, 23-24)