miercuri, 25 martie 2015

Narcise de primavara

Intr-un caiet de scoala, tip 2 coloram zilele in galben.
Desenam un scaun. Un laptop mort. Un soricel si un ingeras pe un birou prea plin de ciocolata amaruie.
Pe coperta caietului un logotip din paie albastre si initialele noastre.

O vacuta ne priveste de pe pagina 2. Filele caietului prind viata si rasufla greu peste scaunul galben, peste laptopul galben si peste primele zile de primavara.

sâmbătă, 14 martie 2015

nopti cu gust de kiwi

Se deschid oglinzile doar pe jumatate.
M-ai ascuns dupa un paravan.
Oglinda din spatele meu era plina de cuvinte prea mari.
Mi-ai luat mana, mi-ai potrivit-o intr-a ta si m-ai adus afara, unde luna plina se oglindea in zapada pana la glezne.
M-am oglindit in ceva frumos, dar speriat, ai luat repede un sevetel si ai sters oglinda, sa nu se mai vada nici zapada, nici luna si doar jumatate din noapte sa ramana in oglinda deschisa.
Mi-am luat mana dintr-a ta si as fi vrut sa daram paravanul, dar cuvintele din spatele meu au inca gust de kiwi, iar eu ador kiwi-ul acru.  

Acestea sunt lucruri normale pentru nopti cu luna plina. 

Intarzieri de dimineata

În partea dreaptă a patului mă ghidez după vechiul Testament. Inscriptionez pe piciorul drept un semn al infinitului și mă închin din când în când la el. Mi se ridică piciorul și strivește gândacul ce mi-a invadat somnul azi noapte. Între timp mi se strecoară pe sub perne farisei din lumi prezente în minți fără perdea, fără acoperiș și fără (ne)nebuni. Mă întorc de pe-o parte pe alta, legiferând salteaua împărțită în două. Zona din dreapta se supune legii vechi și adorm mereu obosită când dorm pe dreapta.  

În stânga mă ghidez singură. Fără conținut contextualizat și fără semnalistică sau overbranding. Sunt prezența perfectă și singura formă potrivită pentru partea din stânga a patului meu. Se adună sub mine un pat puternic și semigol.  Îmi închid cămașa până la ultimul nasture și mă scufund. Partea stângă a patului nu are așteptări. Partea stângă a patului nu cunoaște nimic altceva în afara mea. Când adorm pe partea stângă mă trezesc intotdeuna cu jumătate de oră mai târziu

Texturi de Lemn

 Miros de lemn de primăvară. Așa îți miroseau încheieturile.
 Când mergeai înaintea mea era ca și cum ai fi pășit între două lumi, cu un mers inegal și rezemându-te uneori de un zid din centrul vechi.
 Mi-amintesc și acum mirosul acela. De lemn de primăvară.
 Contractai în fiecare martie câte un tâmplar să îți ghideze mâinile printre radio-uri vechi și cutii nedesfăcute încă.
 Vă despărțeați la scurt timp, în termeni neprietenoși. Ce ți-e și cu tâmplarii ăștia. Ei miros mereu a orice altceva în afară de lemn.
 Mi-amintesc și acum mirosul acela. De vin vărsat pe o uniformă verde.
 Când îmi ieșeai în întâmpinare să îmi povestești minuni de prin lumea întreagă, căci timpul de multe ori pentru tine stătea pe loc, mă minunam de ochii tăi mari și de mâinile tale.
 Mi-amintesc mereu de mâinile tale. Miroseau a lavandă. Te bănuiam că îmi folosești pe ascuns crema de pe noptieră.
 Aprindeai veioza să citești uneori în mijlocul nopții instrucțiuni de folosire a unui gadget pe care nu l-aș fi înțeles în nici o lume. Contrast între zi și noapte. Între partea dreapta și partea stânga a patului.  
  Miros de chiparos într-un pat fărâmat sub greutăți deșarte.
 

vineri, 6 martie 2015

a+m

Cand aveam 10 ani am scrijelit pe peretele de la bucatarie "A+M". Mi se parea ca daca scriu asta acolo, o sa ramana pentru totdeauna. Mi se parea ca peretele dintre bucatarie si camara, este cel mai rezistent perete si mai ales ca tata nu e prea atent la peretele acela. M-am inselat. A vazut scrijelitura chiar in aceeasi seara. Nu mi-a zis nimic, dar stiam deja ca sunt pedepsita. Tata nu stia prea multe cuvinte, dar stia sa pedepseasca. Cand faceam ceva usor scapam cu 2 saptamani, cand faceam lucruri grave, sau ce i se parea lui grav, ajungeam la marea pedeapsa "pana la 18 ani". Oricum nu conta. Ma bucuram doar ca nu a sters scrijelitura. In fiecare dimineata inainte de scoala ma duceam sa verific daca este inca acolo.

M sunt eu. A era un baiat blond cu ochii deschisi albastri sau verzi. Era cam zvapaiat, avea 3 surori mai mari si chiar si asa nu stia cum sa se poarte cu fetitele de 10 ani. Venea sa ma strige la poarta si daca nu raspundeam eu, fugea. Ii era rusine de mama. Asta pana la 12 ani, cand nu i-a mai fost. Ne jucam fata. Intotdeauna ne ascundeam in aceleasi locuri. Cand n-am vrut sa il pup, n-a mai vorbit cu mine. 

S-a sters scrijelitura de pe perete. 

fosnetul corporatiilor noaptea

Conversatii despre vreme.
Controverse despre nimic.
Corelate toate intre doua lumi.
Condensate toate pe sub birouri cu arme letale sub forma cupoanelor de magazin.
Construite pentru asta.
Corporatii.

little things not to be forgotten

The way you laughed made me smile.
The way you played any game in the world made me proud
I loved your way.
The way you used to eat everything with mayonnaise and sour creme.
The way you always surprised me with some new song or video or series.
The way you would give me the only piece of food that was left.
I loved your jokes and the things that made us who we were together.
I loved waking you up, morning or not.
I loved your hair and your hands and your tummy, You have an amazing tummy.
I loved the way you keep in balance your thoughts.
I used to love a man for those little things like sleeping next to him.