sâmbătă, 16 august 2014

Cadou de la fete

Îl cunosc demult. Îmi fac veacul în buzunarul pantalonilor kaki. I-a primit acum mulți ani de la prietenii lui. Îi poartă prea rar și în mod clar nu sunt bine croiți, cel puțin în zona buzunarului din spate. M-a aruncat acolo într-o sâmbătă. Eram în brașov și jucam barbut cu băieții din cartier. Tocmai ce dădusem stemă stemă și iată cum mă culege zâmbind către o fată frumoasă. Doamne ce norocos e băiatul asta, mă gândeam eu stând acolo în palma lui. El părea mai interesat de mine decât de  orice altceva în acel moment. M-a întors pe toate părțile, mi-a suflat extremitățile de m-a apucat un gâdilici nebun, abia mă abțineam să stau nemișcat.
Băieții de pe tarabă făceau un mișto nebun, ia zi Ghețuș ți-ai găsit pereche? De-ți șulfă în ureche? Știe băi câți ani ai? Ești prea tânăr pentru el.  Eu îmi arătăm mușchii printre degetele lui. Ce să-I faci? În față băieților trebuie mereu să menții o anumită prestanța. Atitudine, îți spun.Atitudine. Deși în sinea mea îmi puneam tot felul de întrebări.
O fi vreun scrântit dintr-acela ce ne aliniază pe toți într-o carte și ne uită acolo cu anii? O fi vreun travestit ce își face fuste din monezi vechi? În viața mea câte am auzit despre oamenii ăștia.. nimic nu mă mai miră. Într-un final  fata frumoasă n-a mai suportat. I-a aruncat o privire care însemna a€“ ori cumperi acum, ori eu plec pe jos. Și nici măcar mie nu îmi surâdea ideea ca ea să plece pe jos. În mașină m-a ținut fața. Și ei îi plăcea de mine, dar parcă mai puțin ca lui. Bărbatul la semafoare mă mai lua puțin la scanat. Poate îl vand. N-ai să-l vinzi, că tu prinzi drag de lucruri. Îți spun de data asta îl vând. Cum ai vândut mașina de scris găsită în gunoaie? În Germania nu se numesc gunoaie, sunt centre de reciclare. Și ce te plângi? Nu vezi ce bine arată? Am recondiționat-o. Da. E frumoasă. Nu face nimic, dar e frumoasă. Cam ca o femeie îi zice el fără să gândească. Îmi plăcea tipul. Era sincer. Bineînțeles că a fost taxat. Nimic nu trece prin urechile unei femei fără un filtru de calitate. 
Când eram mic am fost o vreme cercel, dar n-a mers. Le șopteam noaptea numai porcosenii și se trezeau întotdeauna în timpul nopții transpirate și fără să știe ce le-a lovit. Dădeau mereu vina pe mine, prea mare cercelul asta, nu pot dormi cu el, parcă e prea mare să îl și port. Așa m-au dat la topit și m-au făcut ce sunt azi. Un derbedeu ar zice mamă mea adoptivă. Un băiat de băiat ar zice băieții mei de pe tarabă lui Moș Grigore Brașoveanul, dar nu sunt nici una nici altă, azi sunt ținut prizonier de niște pantaloni kaki. Nu-I grabă. În cele 5 luni de când am ajuns în casă Barosanului mi-am făcut planul. Am reușit să găuresc pantalonii și privesc toată lumea prin acea găurică. 
Barosanul nu-I așa rău. E chiar de treabă, dacă aș fi animal de companie mai că mi-ar plăcea să mă mângâie din când în când. E muncitor și respectos. Nu se prea întinde mai mult decât îi este pătură și dacă pantalonii kaki au o mică găurică pe cine deranjează? E loc de ventilație. Nu nicidecum nu-I băiat rău. Uneori scoate niște zgomote pe care nu le-am mai auzit nici măcar la femeile însărcinate în portofelul cărora am rezidat și uneori se enervează și când e nervos, ei bine atunci I se întuneca ochii și degeaba mai încearcă indianul din celălalt capăt al lumii să negocieze, el chiar de pe WC îi trage un mail, parese că în epocă asta a monezilor lui Eminescu, oamenii nu și-o mai trag cum o făceau o data, pe stradă, pumn în față, stomac în pumn ci și-o trag pe WC printr-un procedeu extraordinar de efficient a€“ Emailul. Se și potrivește pe deoparte, doar am auzit și eu de vase email. Este inspirational aproape. Și i-o trage barosanu’ indianului și salesilor și legalului de la 2 noaptea până la 5 dimineață. Este încântat din când în când scoate și sunete de victorie. Se aude și câte un zgomot dintr-acela mai puțin pământean cu care m-am obișnuit. Dacă stau să mă gândesc mi-e cam greu să îl părăsesc pe Barosan. Este barosan de barosan cum ar zice băieții mei pierduți cine știe pe ce tarabă. Însă nu m-am topit și remontat monedă că să fiu prizonier într-o pereche de pantaloni kaki, primiți acum 5 ani “cadou de la fete”. Ah da, fețele astea ale lui sunt multe. Cine și-ar fi închipuit că are atâtea prietene femei.  Frumușică nu se supără. Ea știe că nu sunt fețe rele. Frumușică-I și ea tare drăguță cu părul ei lung și frumos, din când în când nu știu ce-I vine de-l da cu o substanță cică lipicioasă, cel puțin așa zice barosanul. Barosanului nu prea-I place, dar ce să te faci și cu femeile astea. Îmi zicea și mie mamă adoptivă să îmi caut o față frumoasă, să ne topească împreună, să ne facă verighete, dar nu vreau. Nu mă simț pregătit sufletește pentru o nouă topire, sunt prea tânăr am doar 187 de ani. Iată-mi și șansa. A venit bunica. Pune la spălat pantalonii kaki. Este șansa mea de evadare. Ah nuuuu m-a ginit.  O să mă bage la mititica. 
Ø  Ai încercat să evadezi din pantaloni Kaki? 
Ø  Nu doamnă, nu, doar am alunecat. Încerci să mă înșeli pe față?
Ø  Recunoaște sau te fac cercel. 
Ø  Ah nu.. va rog nu cercel.