duminică, 31 iulie 2011

words of life from wiser men/ women

Virtute de femeie

Lacrimi imi pandesc virtutea de femeie ilustra si indemanatica. Lacrimi imi pandesc sufletul ce zbiara dupa libertate. Lacrimi imi pandesc fericirea carunta. Acum le vreau, pe obrajii mei, pe buzele mele, in coltul ochilor mei. Le doresc pe mine si nu in mine. Le doresc inafara mea, pentru ca inauntrul, stomacul se simte urmarit mereu, si e mereu crispat, si mereu ma cearta, inima e aproape innecata, respira printr-un pai, iar pancreasul secreta numai sosuri de rosii si de gem cu nuante verzui intinate de ele. Suntem toti cei ce sunt eu, panditi de ele. Suntem toti cei ce sunt eu, mancati de dinauntru spre inafara si totusi la suprafata nu vor sa iasa. Am zis sa sufar, sa strig, sa ma fac ca le storc una cate una, ca sa iasa la poarta trupului meu, dar nu, sunt bine impamantanite in tot ce ma doare, in tot ce ma goleste incet incet pe dinauntru. Si din cand in cand mai mint curat si simplu, si atunci una dintre ele creste mare mare.

Daisies in the morning

Beauty has no colour, beauty is sometimes a scent of spring that comes from the skies or just a cup of red wine spilled between two men. Beauty is nor black, nor white, has no meaning then that of being and not being caused. Who is always beautiful and who does not wear at least once in its life, the signs of beauty on his smile? Is it beauty alone a beautiful thing? Is it worth sacrificing small pieces of human soul for it? Does it stand for more then it is and does it say more then it should? Sometimes beauty has a colour but not a human one, sometimes beauty find its colours and shapes in the sun, and seeds its roots in the ground, as a daisy.  Sometimes everything surrounding us has the smell of daisies in the morning. 

Avantajele Singuratatii

De curand am inceput sa prefer singuratatea. Mi-e bine singura desi mi-a fost atata timp teama sa raman singura.  Prefer singuratatea unei multimi galagioase, prefer singuratatea unei discutii doar de dragul de a discuta, prefer singuratatea  unor interactiuni sociale absolut efemere si superficiale. Ma dor ochii pentru ca imi port haine pe dinauntrul trupului meu. Ma dor ochii pentru ca pana si ei isi doresc acest tip de singuratate. Am devenit singura si nu mi-e frica, am devenit singura si ma doare prea putin. Am devenit singura pentru 2 sau 3 motive, 2 sau 3 clipe si atat. 

Romance of a friend

I read some thoughts tonight, thoughts about love and pride and going there where no man before  has gone.  I read some thought tonight about an apple and an orange that will never find themselves in the same plate. I read some thoughts tonight that made me think of an old man that will write letters to his wife at 62 still using a pencil and will play board games with his nephews. Tonight those thoughts made me see a part of a man i do not  know so well, but i do trust. Tonight I read a part of his soul because he let me there, he gave me the key and tonight I feel less lonely than the day before.  Only one thing stays on my mind, it shouts unreason and untruth- The lovely apple and the kind orange if they are meant to be on the same plate, they will find their way there, and they will be different,  they will stand out and they will just be, if not another apple or another orange will take their place in their mind and heart and so the story continues with a fresh apple and quite hansom orange .....Forever after. 

Phantoms of the Past

Through the dark water I can see
Just
Shades,
I walk around them, I am between them
And every mirror that I look in,
Breaks
In thousand and thousand of little me
So the shades around me multiply  
And every life I live seems like
 I am swimming in a deep deep ocean
Where I can see
 Just
Something that eventually was nothing
And thousands of beautiful nothings that eventually became
 Just
 Phantoms of the past. 

DOR

Mi-e dor acum de nimicuri prefacute in vise. Mi-e dor acum de tandrete si copilarie. Mi-e dor acum de ochi de gheata si inima plina de durere. Mi-e dor acum de ce a fost  si in veci nu va mai fii. Mi-e dor acum de o tacere  moarta. Mi-e dor acum de tot ce am invatat si undeva pe drum am uitat. Mi-e dor acum de intalniri secrete si saruturi pasionale. Mi-e dor acum sa imi las imaginatia sa zburde, mi-e dor acum de libertate.Traiesc in spiritul unui om matur. M-am legat cu lanturi de patul realitatii si cand vreau sa scap imi pun lacat la gura sa nu zbier si imi pun catusele la maini sa nu ma misc. Cand vreau sa scap... nimicul nu se intoarce, nimic nu se intampla. Intreb e bine? Am bunatate in jurul meu? Am joc? Am veselie si iubire? Nu... tot ce am e realitate. Mi-e dor acum sa ma imbat cu vorbe romantice. Sa ma imbat cu ele pana la marginea patului am sa ajung.  Nici nu mai stiu cum suna soaptele romantice... Acum daca cineva mi-ar sopti ceva, ceva asa romantic, as zambi cu un strop de cinism in jurul buzei superioare. Mi-as intoarce chipul intr-o parte si as alunga orice raspuns apropiat, sau tandru. Ce-ai facut azi? Toate-s bune? Toate bune toate bune.... Cam asa vor trece anii ce imi ating incet barbia, cam asa vor trece anii ce ii presimt, ii vreau si ii detest.  Unde e stropul acela de romanta incurabila? Unde e lumina aceea ce imi stralucea in corp, unde e acel copac ce imi era inca demult o contestare a realitatii, o idee de iubire? Sunt departe toate toate, toate bune toate bune. Nici nu stiu incotro sapa sufletu-mi plin de pacat. Ce iubire? Realitate... ce romanta? E demult...Acum dai si plangi acolo...dupa ce? Dupa ea- copilita fara minte. 

Un robotel in bucatarie

Sunt spatii goale pe care incerc sa le umplu. Sunt spatii goale in care ma plimb desculta. Intre cutii si intre pachete trimise de mama de acasa, intre lumini si intre geamate de durere se ascunde un mic omulet, nu e nici femeie nici barbat, e omuletul care iese la iveala de fiecare data cand viata m-acopera.  E omuletul care ma surprinde cu dintii lui prea mari si cu nasul carn. E omuletul ce se ascunde in spatele televizorului si de fiecare data cand ma apropii mai mult de 5 m de el, dispare. E cel ce  ma asteapta noaptea inainte sa ma culc, sa ma duca pe taramuri nebune, sa ma dea in leaganele utopiilor stramosilor mei si sa ma intoarca abia apoi in prezent. El e omuletul pe care nu il doresc, dar care pur si simplu apare de fiecare data cand nu ma pot privi in oglinda fara ca lacrimi sa imi apara pe obraz. El e omuletul in care mi se sfarama pietricele din suflet, el le lucreaza bine, le transforma si le preface in painici pe care le mananc dimineata la micul dejun. Nu stie ce e bine pentru mine, stie doar sa citeasca si sa redea exact exact, fara sa filtreze, fara sa transforme, fara sa interpreteze, el doar traduce ce vede in pietricele alea. Omuletul asta se tot ascunde, tot face glume, de multe ori e cu mine, uneori mai dispare... acum nu il vreau dar acum e. 
Am cules acest ad de prin multimea de imagini cu ajutorul google, cand cautam cu totul altceva, cautam ad-uri cu si despre familie si copii. Insa ceva anume m-a frapat la el. A trebuit sa il am. Un prieten mi-a aratat de curand cateva ad-uri care au castigat premii de creativitate- unul al lui Tesco, unul pentru Harley Davidson, de apreciat cateva dintre ele, dar nici unul nu m-a frapat asa cum a facut-o acesta. " they must be the fairest in all England" - in Anglia spre deosebire de alte tari europene, chiar si in prezent doamnele se feresc de soare, se feresc sa se bronzeze, ba chiar am descoperit pe taramuri britanice crema de albire a tenului. Mi s-a parut amuzant si putin ciudat, dar niciodata frumusetea nu este ceea ce pare.

Cuvinte Disparute

Mi-au disparut cuvintele, s-au distantat de mine unul cate unul, cu motive sau fara, m-au parasit si ele si ma rezem de zidul tacerii si bat la poarta resemnarii dar nu imi raspunde nimeni, e ca in povestea cu fata mosului si fata babei, cand pentru fata cea neinsemnata nu era nimeni niciodata acasa, pentru ca nu merita, fusese rea, facuse ea ceva. M-au parasit cuvintele cu totul, si m-au lasat unor imagini vii sa ma deguste, sa imi infranga spiritul si sa il arunce in cusca amintirilor. M-au parasit cuvintele mele ce mereu si-au gasit drum spre suflet si trup in drumul meu lung. Nici nu le mai caut, nici nu le mai vreau. N-am crezut vreodata ca o sa vreau sa tac. Si iata-ma acum... eu sunt cea care tac.