sâmbătă, 7 septembrie 2013

barbatii berii amare - o ipoteza

Creezi din mers un etalon de vise amare. Se imbiba din hameiul plutitor si aspru al zilelor de vara. Se destrama incet si pline de sine cum au fost mereu pentru a se regrupa sub alta forma sub alta denumire o vara mai tarziu. Dintr-un sac fara fund arunci cu hamei intr-un pahar patat. Astepti apoi.

Astepti sa te atinga o idee mareata. sa te surpinda in parculetul din fata casei in care ai plecat sa fugi de "aceea", de "ea" pe care o data ai iubit-o, pe care daca ar fi sa o pierzi maine, ai iubi-o din nou, dar acum tot ce iti doresti e sa te adapostesti in parculetul din fata casei langa un sac de hamei in care ti-ai mai ingropat si cu o zi inainte cateva dorinte ascunse. Si astepti.

Intreaga ta existenta se invarte intre acolo si aici. Si acolo, in casa, langa ea, astepti - masa,  patul, spalatul copiilor, o tavaleala rapida in asternut...astepti tot mereu. Si aici astepti.

Astepti o idee mareata sa izbeasca sacul de hamei si sa se reflecte fix in ochii tai cei ce par prea putin inteligenti. Hameiul se transforma incetisor intr-o silueta perfecta ce pare a fi om sau femeie,dar nu... e silueta ce se piede in departare, silueta spiritului tau lucid. Totul e un pic mai incetosat. Hai ca mai astepti un pic.

Acum astepti cu bucurie. Hameiul se asterne cu spor in paharul patat. A trecut si vara asta. Si mai astepti una la fel.