sâmbătă, 28 ianuarie 2012

paleta intoarsa invers

poc poc poc.

Indicatii precise, minge mica, palete mari suflete ratacite. Indicatii precise, e scurta, e lunga, e rever. Indicatii precise si totusi mi-este greu sa ma concentrez. Indicatii precise ce vin cand privesc ochii ce i-am visat demult de tot, intr-un vis trecut, ce incepea cu o minge mica si un sarut. Indicatii pe care le inteleg, le prind si le diger partial, zambesc, multumesc si arunc mingiuta de pocaie masa a vise de demult. Si m-acuz de lipsa de consecventa. Si m-acuz de simtiri trecute, si m-acuz ca imi amintesc prea bine si ca n-am uitat nimic. Arunc paleta cu fata rosie in sus, ascund mingiuta sub masa si ma intind linistita sa visez... e ok acum, dar ce fac daca mingiuta dispare, paleta se roteste si pana la urma ma trezesc din vise trecute si imi dau seama ca.... visele sunt vise pe orice masa de pingpong, ele se vor visa la fel.... si totusi mai lasa-ma doua minute, caci imi place. Mingiuta pocane vise de demult, eu ascult indicatii si zambesc ochilor ce mai demult ii iubeam. 2 minute doar si ma trezesc... promit. merit 2 minute...si mi-e teama sa nu adun mai mult de doua cand mingiuta pocane si paleta e intoarsa cu fata rosie in sus. 

poc poc poc. 

Glob de Cristal

In globul meu de cristal sunt trei fulgi de nea, ce urca din cand in cand, unul in carca altuia, se inghesuie in fata unei ferestre de la etajul de sus de tot, se inghesuie sa priveasca o realitate de afara, in care mii si mii de fulgi aluneca usor, singuratici, niciodata in sus. Se imprima pe cristal umbra lor, a celor de afara ce au fost striviti de presiunea gravitatiei terestre. Stau in globul meu de cristal 3 fulgi de nea ce se joaca mereu unul cu celalalt, se harjonesc si se supara, dar se intorc rusinati si se impaca jucand sticluta cu otrava, razand si alergand dintr-o parte in alta a globului. Globul meu de cristal este singura lor realitate. Se uita afara cum s-ar uita seara la televizor, la un film american. Globul de cristal este singura realitate care conteaza si este singura realitate pe care o resimt. In glob nimeni nu poate sustine ca cei trei fulgi de nea sunt superficiali sau falsi, ei sunt realitatea insasi a globului. In globul meu de cristal sunt trei fulgi de nea ce din cand in cand privesc pe fereastra, apoi adorm linistiti. Lumea se schimba...si totusi nu.

marți, 24 ianuarie 2012

Liberate de ti mismo

desnuda tu mirada y en tu pecho imprimes libertad
desnuda tu inoncencia y lleva con tigo solo lo que te hace nina
mira todo lo que es tuyo y regalalo con una sonrisa clara 

Desnuda tu presencia del mal augur de la distancia
Del amor que te engana
de la soledad que te rodea

Desnudate del engano, de la mentira y de la falsidad. 
Solo entonces puedes ser tu misma,
 un produto claro de mis realidades perdidas. 

vineri, 13 ianuarie 2012

Datorii

Ajung linistita acasa vineri seara, normal sa luam masa in familie, cand o vad pe mama ca se precipita. Zice- plec. Era vreo 8 seara. "unde te duci?" "Gata nu se mai poate ma duc la Cotroceni". Eu stiam ca erau militanti pentru Smurd, ce mergeau inspre Cotroceni pentru a striga la geamul presedintelui – „ La palatul Cotroceni a venit o cucuvea si ea canta uite asa- noi iti vrem demisia”. Ei bine in capul meu unde este o masa de oameni, in special una infierbantata este rost de bucluc- batai, furturi, ambulante, spital. Si in acest context i-am zis mamei-  pai daca te duci tu – vin si eu. Si ne-am dus, noi doua in mijlocul actiunii. Ne-am infiltrat exact in mijloc- de unde nu se vedea nimic in fata, doar in laterale, de unde auzeai cum oamenii isi calculau strategia de strigare a lozincilor, dar erau mai multe colturi- coltul stanga spate- sa il numim coltul- Jos Basescu- coltul mijloc dreapta- sa il numim „ Demisia” , in Stanga mea cum ar veni- mijloc stanga- era coltul” Ghici Ghicitoarea mea” iar in fata era „Trezeste-te Romanie” cu mici variatiuni” Hai Arafat” si „Cucuveaua la Palatul Cotroceni”. Oamenii strigau si se infierbantau. Oamenii se distrau si erau si tristi. Se suparau si erau suspiciosi cand erau filmati, dar se si suparu daca auzeau ca televiziunile nu transmit in direct ce se intampla acolo. Oamenii isi strigau off-ul, pentru ca pentru ei asta era modul cel mai bun de a-si petrece vineri seara, acolo strigand- iesi afara, iesi afara javra ordinara. Oamenii de toate felurile si de toate natiile- si romani, si romi si unguri, de toate natiile romanesti- devenisera „Poporul” care venise pentru „libertate”. Strigau oamenii astia ca vor libertate si ca vor revolutie. O revolutie noua intr-o tara ca asta ar insemna ca poporul darama tara. Ar insemna ca doar cu foc stie romanul a se descurca, a reinvia, doar din foc.  Stand acolo si ascultand cu cata ardoare, cu cata dorinta si cat suflet puneau oamenii aia in ce strigau acolo... iti venea si tie- respectiv mie sa strig, dar cu ce voce sa strig eu, cand eu nu stiu toate punctele de vedere, cand eu nu stiu discutia dintre Arafat si Basescu, cand eu nu stiu contextul. Dar mama striga striga si vroia sa si fumeze. Mama mea i-a strigat lui Basescu la geam tot ce ii tot striga televizorului de ani de zile- Demisia – Demisia- si Anticipate! Vrem Anticipate! S-a ridicat mama de la masa, s-a fardat si si-a pus o geaca groasa pe ea, nu ca mine- de plecasem la plimbare cu paltonul de domnisoara respectabila pe mine. S-a dus pentru ca a simtit ca trebuie sa se duca, a simtit ca acolo era datoria ei sa fie, asa cum datoria mea era sa fiu cu ea, sa o protejez. Fiecare are cate o datorie. O datorie si mai multe libertati-„poporul”- in formula lui cea mai simpla si totusi intr-o viziune atat de abstracta se intregeste si se imbie unul pe altul, poporul este mama mea ce striga „Anticipate” in fata geamului domnului presedinte. Pacat ca geamul ramane inchis, caci mama mea ar avea ce sa ii spuna purtand pe umeri amintirile eroilor cazuti la revolutie si ridicand bratele catre un steag gaurit –caci mama incepe sa isi piarda rabdarea, mie mi-ar fii frica dle Presedinte, mie mi-ar fii frica. 

joi, 12 ianuarie 2012

British

I've discovered a new way of walking- its impossible you'll say, walking was discovered long time ago. Walking is what all beings do, except the ones that swim or fly. They just do what they do. I discovered a new time of being, while walking alongside my friend. Its totally impossible, how would you discover a new time of being when there is only one time and that is your time. And then I walked the path of friendship with trees surrounding us. And I spoked the British language and time was mine and so I discovered a new tipe of walking. I am walking in time, alongside my friends. Going up and down surrounded by trees that will always be green and tall, in a place I love. And in a couple of years, I'll discover a new type of flying and then I'll fly in a boat and take one by one, my trees, my loves, my walks and my time and I'll fly to the land where everybody speaks the British language. 

luni, 9 ianuarie 2012

Sange si Lapte de Muma

iti tii ritmul sub copacii din piept
iti tii rastignit dorul si il arzi din veac in veac
Sange si lapte de la muma ai supt 
te refaci intr-o clipa si cazi neintrerupt 
n-ai face o munca dar ai face un ban 

iti arunci in fata steagul onoarei pierdute
te privesti in oglinda si oglinda se sparge
Ai perforat tractul respirator si se pierde 
Cum se pierde la toti cei ce-au baut sange
Se pierde din laptele de mama, dulce si pur

Seringa se impiedica de pielea prea aspra
Te batatoreste nu timpul trecut ci timpul ramas
ai supt si ai perforat, ai cantat si ai dansat. 
Ai insistat sa primesti laude mult meritate 
Si unde au plecat toate? 
Cam unde s-au dus? 

Iti mangai si capul de caine pribeag si marai 
Cine te crezi straine de-ti pui tu degete de om
pe capul nemuritor? Ai tu veacurile mele? 
Ai tu anii mei ce-au sa vina? Si unde iti sunt tie nemuritoarele lovele? 
Ca sa iti dea dreptul sa mangai cap de suflet mort in trupu-ti viu? 
Caci eu am supt sange si lapte de muma cand tu n-ai sa mai fii demult.