Batranul batran pletos ce avea doua doze si doua peturi

Avea 2 peturi goale si 2 doze goale.

Le aranja din cand in cand pe masa lui, o mare de verdeata ce dadea spre bulevard. Le aseza oranduit, dozele in partea stanga si peturile in dreapta. Le mai aseza o data, probabil ca uitase ca deja le aranjase.

Intre timp desi aproape vara, la temperaturi de peste 25 de grade, batranul batran pletos trebuia sa se imbrace. Mai intai isi ridica pantalonii - erau pantaloni de pijama. Apoi isi aranja gulerul invizibil de la camasa ce nu exista si apoi cu un avant magnifc, ca si cum ar imbraca o blana sau un sacou de bal, isi arunca singurul lucru de care era mandru, pe spate. O geaca ce parea de piele. Si ce avant si ce gratie. Ceva in gestul acela cu avant mi-a amintit de toti batranii din lume.

Si apoi, apoi a venit momentul. Si-a introdus mana dreapta pe maneca gecii, dar mana stanga nu mergea. Mana stanga nu se ridica pana la maneca. Astfel a inceput sa se aplece, sa aduca maneca la mana. Nu mergea nici asa. Isi misca gatul necontenit, incercand sa se ajute. Imaginea era dezolanta.

Ii era atat de greu, se vedea ca ii era si se vedea resemnarea nu avea cine si nici de la cine sa ceara ajutor. Nici n-ar fi vrut. Era maneca si mana si geaca lui. Ajutor vroia ca sa isi cumpere un pet si o doza. Atat. Pentru colectia de pe marea de verdeata de la bulevard.

Si apoi a reusit. Nu stiu cum, dar a resit. Parea improbabil, dar a reusit. Momentul aplauzelor nu a venit. Trecatorii nu s-au oprit. Doar un pet a cazut. S-a aplecat sa il ia si a rearanjat toata opera de arta de pe marea de verdeata, cu aceasta ocazie.

Era imbracat in geaca lui, ce parea de piele si erau peste 25 de grade afara. N-avea nimic pe dedesubt, doar o piele tabacita si niste pantaloni de pijama. Era totusi mandru de el.

Aproape a schitat un zambet. Eu aproape plangeam din masina de la semafor, iar oamenii, soferii din spatele meu claxonau si bombaneau cu geamurile lasate ceva la mine- nu stiu exact ce, ca nu auzeam, probabil ceva de femei la volan  si cu palarii cu floricele, caci purtam palaria mea cu floricele.

Eram si eu mandra de palaria mea cu floricele, mi-as fi aruncat-o pe varful capului, cu avant, dar nu cu acel avant, acel avant pe care ti-l da doar amintirea unor alte palarii, a unor alte geci de piele, dintr-o alta viata.

Avea 2 Peturi si 2 Doze goale. Astepta sa isi creasca colectia imbracat intr-o geaca de piele, pe un bulevard din Bucuresti. Oare cati oameni imbracati in geci de piele or astepta in fata unei mari de verdeata, aranjand tacticos avutia lor, peturi si doze?