In absentio

Se spălase pe mâini. Reușise să clătească repede chiuveta de sânge, iar resturile încrețite de carne crudă și piele  blocate în sită le luă cu pumnul și le aruncă la gunoi. "Sa arunce Crinu gunoiu” N-avea

chef să curețe. Îl aștepta Bibanu pe maidan să joace fotbal. Era antrenamentul lor pentru cupa liceelor. Clasa a 11a B din Șincai trebuia să ia anul acela cupa. Era onoarea lor în joc. Dacă luau cupa se făceau praf. Dacă nu luau cupa tot praf, dar altfel de praf, fără gagici, doar ei ca frații. 

Dăduse și pe la liceu. Trebuia să îl asculte la Economie. Își citise în pauză lecția și copiase tema de la Maria Nătăfleț, colegă din banca a 3 a, care își făcea toate temele. Urma să îi cumpere o bomboană de la cofetărie într-o zi. “O să mă îngraș Mihai, de la atâtea bomboane, numai promise” A luat 7. Trecuse clasa cu 5. Era mai mult decât fericit. Lui Mihai i se dusese vorba încă din clasa a 9a când în prima săptămâna de școală îi rupsese nasul lui Andrei, de la 10 A, un mare șmecher: “Ce e cu mersul ăsta pe tine? Ce te crezi, mare boss? N-ai aflat că pe coridorul asta întâi trec eu apoi astia care sunt cu mine, iar bobocii la curu' vacii, și dintre toți boboci tu, ultimul la rand”  N-ar fi vrut să se bată, dar trebuia să demonstreze că nu era genul care să nu răspundă unei provocări. N-a zis nimic pe moment. L-a așteptat pe smecheras în curtea școlii la 7.30 când toată lumea era în curtea școlii, ultima țigară până să ajungi acasă, unde n-ai cum s-o dai fără să fii prins. Ăla zâmbea tâmp. “Ce vrei mah bobocule? Ai tupeu, tre’ să recunosc.”  I-a dat din prima un cap în gură. Apoi pumni, cum văzuse la taică-su când era mic. Dai și dacă n-a căzut, mai dai și dacă tot n-a căzut, atunci fugi cât te țin picioarele. Singurul lucru înțelept pe care îl învățase de la Nea Dorobantu. 

In metrou din intamplare se intalnise cu Doina, o prietenă din copilărie. El a coborat la Brancoveanu, ea a continuat pana la Aparatori. Ar fi vrut să o fută. Ar fi vrut și ea, dar n-a fost să fie. N-aveau unde. Bufneau în râs amândoi. Se lipeau unul de altul, se înfierbântau și  venea maică-să să îi cheme la masă. Se enervau si pana la urma râdeau iar. 

A mai fumat o ultima țigară în spatele blocului. A urcat 4 etaje pe scări. Nu îi plăcea liftul căci I se părea că în orice moment se poate prăbuși cu el. Ușă de la apartamentul familiei Dorobantu era întredeschisă. El își amintea că a închis-o. Poate o lăsase Crinu întredeschisă când venise de la școală. Ce bătaie avea să capete. Numa’ să îl prindă că “al dracu prichindel e rapid și se strecoară te miri pe unde”. Mihai intră în casă grăbit. Se duse direct în dormitorul pe care era nevoit să îl împartă cu Crinu. Nu era acasă. Se uită la ceas . Era 20.00. Frati-su trebuia să fie de mult acasă. În baie sânge peste tot și ele înșirate așa cum le lăsase, pe mărimi, să le curețe și să le tranșeze apoi, că să aibă maica-să cum să le bage la congelat pentru iarnă. “Crinu. Crinu ieși dracu de unde te-ai ascuns. Câtă bătaie meriti n-ai idée. Iesi de unde esti si capeti doar un sut in cur. Atat. Iesi acum. Atat iti spun” Trecu rapid și prin bucătărie. Ignoră cu desăvârșire biletul de pe masă, știa deja  ce zicea  “Mihai, intarzi. Pune tu masă, vezi că e tocană de cartofi în frigider și ai grijă de Crinu  să își facă temele, mamă, să nu îl lași să se culce fără temele facute”. 

Copilul familiei Dorobantu dispăruse intr-o zi de joi,chiar pe 24 septembrie. Îl căutase peste tot. Pe la scările din apropiere, sunase la vecini sau la colegi cu care Crinu se mai jucase. Se dusese la magazin, la tanti Tanța de la 2 care îi mai dădea prăjituri din când în când, să îl păcălească să îi fie putin cate putin nepotul care îi murise innecat. Lu’ Crinu îi plăcea jocul, mai ales când primea negresă în schimb.   

 Era deja  22.00. Maică-sa probabil era și ea pe drum. Ce să îi spună? Ce să facă între timp? Si-a gasit de lucru. A dus gunoiul . In ghena copilul dispărut pe vine tremurand si plangand. Copil de 12 ani jumate, aproape bărbat, după spusele lui Nea Dorobantu’, când era îndeajuns de treaz să încropească o frază inteligibilă. L-a luat în brațe. L-a dus în pat. “Nu mai pot să merg la baie. Nu mai vreau să fac pipi. Nu mai vreau. O să fac pipi la ghenă. Jur fac pipi doar la ghenă. Nu mai vreau.”€Hai culca-te că mâine dimineață te trezesc mai devreme, să facem teme. Nu mai vreau Mihai, nu mai vreau în baie. Pute.”  L-a lăsat așa repetând.  S-a dus în bucătărie și și-a aprins o țigară. Să îl prindă.

Trebuia să le ia pe primele 2 să le curețe de pene. Apoi tranșarea era floare la ureche.

Suna cineva la ușă. Maică-sa avea chei. Știa cine e. Lăsă să sune de câteva ori, apoi fără chef deschise ușă. Mai multe găini de tăiat.  Le fura de la ferma unde muncea din când în când.  Isi urma traseul obisnuit: se ducea direct în bucătărie să își aprindă o țigară. Apoi la o țuiculiță.

Mihai îl ignoră, băgă pentru ultima oara capul la frate-su în cameră. Era liniștit. Adormise.

Urma noaptea și curățenia în baie.