Matusa Fia

Stâncă în stâncă, un oraș al bulgarilor vechi se ridică la sud de graniță.

Contemplu marea și mă rătăcesc prin munții arși  și singuri. Corelez începuturile lumii cu linia orizontului ce leagă muntele de mare. Mi-arunc o palmă și cuprind fundul mării și o trag ca pe o chelnerița cu fundul obraznic, mai aproape de noi. Muntele se zguduie, sughite și se închină. Marea se prinde de câmpurile agricole din dobrogea. Se nasc între timp morcovi cu nasul pistruiat și rădăcini fragede. Marea tresare. Câmpia se întinde. Muntele nu se dezmeticeste cu una cu două și când o face, când îi simte fundul obraznic și algele dulci...ei bine pazea ca este cutremur. Orașul vechi al bulgarilor vechi, se ridica o data de mult la sud de graniță.

Obișnuia să îmi povestească bunica din partea tatei despre mătușa Fia ce locuia acolo.