duminică, 2 aprilie 2017

prieteni imaginari


Am zărit dis de dimineață deasupra aluniței de pe umărul tău
O umbră strâmbă. Cu o pată cu tente verzui.
Am prins-o între degete și a dispărut.
S-a oglindit la prânz sub scaunul tau. Era un curcubeu.

Am călcat-o repede să n-o pierd. Ai râs de mine ca de un copil. Am râs si eu, dar m-am uitat dacă ceva mi s-a imprimat pe papuc.

Îți zâmbeam de pe trotuar așteptându-te să parchezi.  
Pe scaunul din dreapta ta era o umbră. Albastră.
I-am făcut cu mâna. Mi-a făcut înapoi.
Ai râs de mine și de prietenii mei imaginari.
Am zâmbit liniștită. E a mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu