ploaia

Ritmic si clar un ton de ocupat 

Un numar ce incearca sa se dezvaluie pe sine

Un numar dintr-o ierarhie secundara

Un numar de la capatul randului de ieri

Ce se comunica in sedinte de luni dimineata

Ce se uita cum se iese pe usa din spate, 

Ce se infiripeaza intre chipuri de aluminiu

Intre vorbe dulci, dar si vorbe mai dure, 

intre timpi pierduti 

Intre conversatii aleatoare

Intre linistea de dinainte si ploaia din aceeasi seara. 

Ploaia care sterge numerele de pe asfalt

Ploaia care invata sa cante 

Ploaia care se lasa asteptata 

In ierarhiile secundare ale numerelor prime 

Ale functiilor nestemate, ale singularitatilor exprimate 

Ale secretelor cainilor pierduti de mult, 

Ale nesigurantelor dintre birouri apropiate 

Ale figurilor de luni dimineata 

Ale secventelor din filmele vechi, recitate si uitate 

Ploaia si numarul ce se construieste pe sine 

asa se incepe saptamana bine.