sâmbătă, 12 februarie 2022

Maure

Am fugit de Maure fără să mă pot întoarce vreodată, Ea era deja grea. D-aia am și fugit.Și nu îmi pare rău. De ce mi-ar părea? Ea se va descurca. Îi are pe ai ei.

I-am dat întâlnire în gara pe la 13.00 pentru a lua trenul de 14.30. Mi-o imaginez pe peron, așteptându-mă, zâmbind și așteptăndu-mă. Mișcându-și rochia cu volane, la modă, privindu-se într-o reflexie de geam și zâmbindu-și iarăși. Este o femeie care se iubește și o femeie care mă iubește. 

 

M-am gândit bine la planul ăsta. Nu îi dădusem prea multe detalii despre unde locuiesc eu, în București. Mereu o luam de mână, în plimbările noastre pe faleză și îi vorbeam despre un București luminos, plin de aventură, plin de speranțe ce nu își au locul în satele de prin Dobrogea. Un București în care ne-am căsători și am munci cot la cot pentru a ne crește copiii, care cine știe? Poate ar deveni doctori, sau ingineri, sau acordeoniști cum e Nelu de la Constanța, care ne plăcea amândurora atât de mult. 

 

M-a întrebat într-o zi de ce am ales-o. Pentru că ești frumoasă. Și doar atât? Și când o trece timpul? Și când m-oi înmuia prin toate părțile? Și atunci mă vei alege? N-am putut să o mint. Am schimbat subiectul. N-aș suporta, Gheorghi n-aș suporta să mă iei ca mai târziu să mă lași pentru alta. 

 

Așa că nu am luat-o. Am lăsat-o acolo pe peron așteptându-mă și visând. Când s-o trezi din visat și-o vedea ceasul își va da seama. Și va plânge. Și mă va blestema. Și îmi va lua copilul în brațe peste 9 luni și mă va blestema din nou. Sau o vor călca în picioare. Dar nu îmi place să mă gândesc la asta. 

 

Îmi place să mă gândesc că am făcut doar ce am vrut în viața asta, cum ar zice Nelu de la Constanța.   



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu