dor

 fanta sufletului tau se cutremura intre stele de vara si miscari de dans, haotice piese de lego destelenite dintr-o minte prea Lunga, prea strajnica si prea departe de tot ceea ce portiunile de jad ale sufletului meu pot cuprinde. Se scufunda starea de ieri in necuvant. Se scufunda intre lumina si sporii violet ai lipsei prezentei. Se lichefiaza umbra nemiscata, incastrata in pietrele de jad si ramane in lipsa ta un dor de care vreau sa ma scutur. Un dor pe care il recunosc in verde si albastru si un gri uneori, in ceata noptii. Un dor de care ma lepad mereu si peste care lacrimile-mi ingheata, pentru ca dimineata sa imi ia foc iar pe obraji, dor.

Ma lepad si cu cat ma lepad mai dor se face tot.