luni, 16 iunie 2014

Jugul anului 15

Am crescut împreună. Ea înaltă și slabă, eu pitică și grăsună. Ne jucăm cu mașinuțele și a ei era iute ca a lui Schumacher în curbe. Când am împlinit 15 ani mi-a scris o scrisoare. Cand scria avea mâna dreaptă rece ca o sticlă de șampanie proaspăt scoasă din frigider. Și tremura. Credea ca doar copiii din noi pot păstra ce avem. Îmi scria că în viitor urma să devenim femei, care prin definiție, sau mai exact definitia ei, erau mincinoase ca amantele taților noștri. Nimic nu avea să fie simplu sau ieftin cum era timpul nostru la 15 ani. A doua zi m-am dus la ea. Padesul 38. A ieșit la poartă și mi-a zâmbit. 
-Să nu îmi mai scrii căci în scris ești slabă ca un căluț de mare prins în plasa pescarului,știi să te zbați a adio și atât. 

 A trecut mult timp de la anul 15. Totuși de atunci de fiecare dată când îmi scrie are emoții, transpiră ca un graur ce trage la jug. E jugul anului 15.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu