2 sticle

Cand eram mai mica imi era tare frica de tata, asta pana intr-o seara cand am descoperit ca si lui ii e frica de muma padurii. Oana plangea inca, dar macar nu mai zbiera. Era singura in sufragerie, in carucior. Eu cu papusile in dormitor nici nu l-am auzit intrand. Vorbeam cu ele. Lucia si Irina erau preferatele mele, erau singurele papusi Barbie.  

-        

-    Irina, Lucia, voi nu o supărați pe mama cum o supără sora ei. Voi sunteți cuminți și mă ascultați.  O auziți? Și acum plânge. I-am tot dat suzeta. Degeaba. Tremură. E și roșie la față. Eu sunt sigură că nu eram așa de rea când eram mică. Sunt sigură, oricat de rea ar spune bunicu' ca eram. 

Tata a intrat in camera si m-a luat de un umar. M-a intrebat de ce am lasat-o pe Oana singura. De ce am lasat-o acolo? E rosie la fata, tremura, e uda si crede ca s-a si lovit la un moment dat ca are o vanataie la obraz.

-        N-am scapat-o eu, tati, n-am scapat-o.

-        Unde e bunica?

-        Nu stiu, a zis ca se intoarce repede. Trebuie sa ajunga.

Tata nu trebuia sa stie. I-am promis. I-am promis lui buni. M-a intrebat unde s-a dus, dar n-am putut sa ii spun ca s-a dus la magazinul din coltul blocului, la doamna aceea incapatanata.

-               Iei două sticle Ana, da? Și păstrezi restul. 

 -              Da pentru guma mea

 -              Știi că trebuie să împarți și cu Oana.

 -              Ea e prea mică, vorbește doar pe limba ei și nici nu știe să mestece gumă

 -              Atunci trebuie să îi iei altceva - un măr pentru mărul cu biscuiți sau altceva.

Tata i-a zis lui mama ca buni e inconstienta, nu stiu ce inseamna asta, dar sigur inseamna ceva rau. Nu vrea sa o mai vada pe langa copii lui. Am inceput sa plang. Nimic nu s-ar fi intamplat daca doamna de la magazin mi-ar fi dat mie, buni n-ar fi plecat si tata ar fi venit ca de obicei acasa, s-ar fi pus pe canapéa si s-ar fi uitat la meci, pana venea si mami, iar noi tot cu buni am fi stat.

- Sărut-mâna îmi dați și mie două sticle dintr-acelea mari?

- Ți-am zis și ieri că nu îți mai dau. Dacă vrea ea să cumpere e altceva, dar să te trimită pe ține.Nu. Nu îți dau 

- Va rog, ea nu poate să vină, trebuie să stea cu sora mea cea mică. 

- Da și ce o să mai stea după două sticle alea€¦ tu câți ani ai?

- Cinci ani și două luni 

- Păi și crezi că ești mare, atât de mare încât să cari două sticle? Știi la ce sunt bune sticlele astea? 

- Sigur că sunt mare doar știu să scriu și mama și Ana și la anu’ mă duc la școală. Nu mă lasă buni să gust ce e în sticlele alea, zice că e otravă pentru copii. Sunt doar doua sticle, nu sunt grele, sunt atat de puternica de o sa car si restul. Pentru mine gume si pentru Oana un mar. 

- Ah și pentru oamenii mari nu e otrava? Hai că m-ai lămurit, gata, ia-ți sacoșa asta și pleacă acasă că nu îți dau până nu vine un adult cu tine. 

- Un adult? Ce e ăla? 

-Un om mare, cum sunt eu. 

- Off da’ n-am pomenit ce încăpățânați sunt oamenii ăștia mari. 

Buni stia cat s-ar fi suparat tati. Si mami era suparata, dar si ingrijorata pentru buni. L-a sunat pe unchiu Matei sa plece impreuna sa o caute. Deja trecusera 5 ore de cand please de acasa. Buni mi-a zis ca nu trebuie sa spun nimanui, dar mami plangea.

-               Buni îmi pare rău. N-a vrut să îmi dea. A zis că până nu vine un adult cu mine nu îmi dă și punct. 

 -              Offf doar nu aveai bani din furat, normal că nu cumpărai pentru tine. 

 -             Trebuie sa ma duc. Oana doarme, nu se trezește ea până mă întorc eu, trebuie să fii cuminte să nu o trezești. Nu e la ea în pătuț, e pe patu’ mamă-ți între perne, cum mai doarme ea din când în când. Dacă se trezește cumva îi pui suzeta, că se liniștește imediat.  Știi că ești fată mare, da? Știi că este secretul nostru? 

 -              Da buni stiu - nici mami, nici tati, nici bunicu’ nu trebuie să afle. Doar eu știu cât te doare inima și pentru inimă e un singur remediu, chiar dacă dup-aia miroși urât. 

 -              Eh lasă că îmi dai o gumă Turbo de la tine și nu mai miros așa urât dup-aia. 

Am si mintit. I-am zis lui mami ca nu mi-a fost deloc greu sa stau cu Oana, da’ de unde? E o sora atat de rea. E mica si nu stie ce face, zice buni, dar pare ca intelege. Vorbesc cu ea si gangureste, sau plange.

-        Shhht shht te rog nu mai plânge. Ia suzetă. De ce o tot scuipi? Nu ești deloc cuminte. Oare ți-e foame? Unde ți-e biberonul? N-am voie să te iau dintre perne, nu te mai răsuci atâta. Fii Cuminte ca mine! Nu mai țipa! Oana de ce tipi? Că nu e frumos să tipi. Cred că ți-e foame. Ooof unde e biberonul? Să te iau în brațe? N-am voie. Mi-a zis mami - Ana ești încă mică și dacă o scapi? Ce facem atunci? N-ai voie să o iei în brațe, poți doar să o plimbi cu caruciorul; Asta e.  Pun pariu că ți-e dor să te plimb cu căruciorul. Eh te iau doar puțin în brațe, cât să te pun în cărucior, că doar mamă a zis că am voie să te plimb în cărucior. Ești așa de roșie la față și de urâtă. Nu înțeleg cum zice toată lumea că ești frumoasă. N-ai păr deloc în cap, uită-te la mine ce păr frumos am și blond și lung și două codițe. Ai numai haine murdare, îți scuipi toată mâncarea pe care oricum nu o mesteci. Tragi pe toată lumea de urechi și de nasturi și dacă prinzi un fir de păr rămâi cu el în pumnul tău orice ar fi, nu mai stii saptamana trecuta? Ce am plans din cauza ta? Bine. Recunosc. Ai și tu ceva frumos. Ai ochii frumoși, că ai lui buni, toată lumea zice. Oof unde o fi buni? Oana nu mai plânge, te rog nu mai plânge. Mă faci și pe mine să plâng. Nu te-am scăpat din brațe și te-am și plimbat în cărucior.  Ai fost cuminte până acum, dar nu te mai pot plimba, mă dor mânuțele. Nu te mai plimb gata. E ora să îmi schimb păpușile, altfel or să plângă și ele. Rămâi aici te rog. 

M-a culcat tati. Tati nu imi canta, cum imi canta buni si mami. Tati parea suparat si mi-a zis sa inchid ochii sa numar pana la 10 si o sa adorm, dar eu stiu ca vine muma padurii daca nu e aici buni sa imi cante. Am inceput sa plang de frica. Tati m-a luat in brate. Cred ca si lui ii venea sa planga, asa ca l-am mangaiat pe cap si i-am zis ca il apar eu de muma padurii.